Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Targă

1 * Cuvantul cu diacritice: tárgă
Cuvantul fara diacritice: targa

Definitie: TARGĂ, tărgi, substantiv feminin 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etcetera, care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expresie) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Conform: bulgara t a r g a.

2 * Cuvantul cu diacritice: tárgă
Cuvantul fara diacritice: targa

Definitie: TARGĂ substantiv verifica cuvantul: codârlă, coș, fund, năsălie, paner, tamar.

3 * Cuvantul cu diacritice: tárgă
Cuvantul fara diacritice: targa

Definitie: TARGĂ substantiv 1. verifica cuvantul: brancardă. 2. (Mold. și Bucovina) patașcă, (Transilvania) părângă, șireglă. (- pentru transportat materiale.)

4 * Cuvantul cu diacritice: tárgă
Cuvantul fara diacritice: targa

Definitie: targă substantiv feminin, g.-d. art. tărgii; plural tărgi

5 * Cuvantul cu diacritice: tárgă tărgi
Cuvantul fara diacritice: targa

Definitie: TARGĂ tărgi f. 1) Pat portativ constând dintr-o pânză tare, bine întinsă și fixată pe două bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor și al răniților; brancardă. 2) Mică platformă portativă de nuiele, folosită pentru căratul greutăților la o distanță mică. ♢ A trage -a pe uscat a fi în criză pecuniară; a avea greutăți de ordin material. [G.-D. tărgii] limba germana Trage

6 * Cuvantul cu diacritice: tárgă tắrgi
Cuvantul fara diacritice: targa

Definitie: targă (targi), substantiv feminin – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din limba germana Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targă”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăți fonetice. Este posibil limba italiana targa „scut mare”, fiind scutul singur sau susținut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Derivat din limba greaca (veche) τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din limba latina tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este și mai dificilă.