Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Toarce

1 * Cuvantul cu diacritice: toárce
Cuvantul fara diacritice: toarce

Definitie: TOARCE, torc, verb III. 1. Intranzitiv și tranz. A trage fire dintr-un caier și a le răsuci cu mâna și cu ajutorul fusului, pentru a obține fire care pot fi țesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor mașini speciale. 2. Intranzitiv (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – Limba Latina torquere „a întoarce”.

2 * Cuvantul cu diacritice: toárce
Cuvantul fara diacritice: toarce

Definitie: TOARCE verb verifica cuvantul: înapoia, întoarce, reveni, veni.

3 * Cuvantul cu diacritice: toárce
Cuvantul fara diacritice: toarce

Definitie: TOARCE verb (TEXT.) a fila. (A - lâna.)

4 * Cuvantul cu diacritice: toárce
Cuvantul fara diacritice: toarce

Definitie: toarce verb, indicativ prezent l singular și 3 plural torc, imperfect 3 singular torcea, perf. substantiv 1 singular torsei, 1 plural toarserăm; conjunctie: prezent 3 singular și plural toarcă; part. tors

5 * Cuvantul cu diacritice: a toárce torc
Cuvantul fara diacritice: toarce

Definitie: A TOARCE torc 1. tranzitiv (fibre) A transforma în fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-și - pe limbă a se gândi bine înainte de a vorbi. 2. intranzitiv (despre pisici) A scoate un sforăit ușor și prelung asemănător cu sfârâitul fusului. limba latina torquere

6 * Cuvantul cu diacritice: toárce -orc -órs
Cuvantul fara diacritice: toarce

Definitie: toarce (-orc, -ors), verb – 1. (Înv.) A vira, a schimba direcția. – 2. A fila lîna. – 3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. – Mr. torcu, torșu, toarsă, toarcere; megl. torcu, torș, tors, toarciri; istr. torcu, tors. Limba Latina tǒrquĕre, prin intermediul unei varianta vulgare tǒrquĕre (Pușcariu 1747; REW 8798), conform limba italiana torcere (logud. torkere), prov. torser, franceza tordre, cat., sp., port. torcer. – Derivat torcător, substantiv masculin (filator); torcătoare, substantiv feminin (femeie care toarce); tors, adjectiv (filat); tors, adjectiv (filat); tors, substantiv neutru (acțiunea de a toarce; tort); tort, substantiv neutru (fire toarse), din limba latina tōrtus (REW 8809), conform limba italiana, port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, torțel), substantiv masculin (cătină, iniță, Cuscuta); tortoțel (var. întorțel), substantiv masculin (torțel); întoarce, verb (a suci, a răsuci; a schimba direcția; a face pe cineva să-și schimbe părerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a înapoia; a restitui, a trimite înapoi, a recupera, a despăgubi; a converti; a castra, a jugăni; a da o altă față unei haine uzate; reflexiv, a se îndrepta către, a se adresa; reflexiv, a se înapoia; reflexiv, a da rest), din limba latina intǒrquĕre (Pușcariu 888), sau din toarce cu pref. în-; întorcător, substantiv neutru (tindeche la războiul țărănesc); întorcătură, s.,f. (învechit, răscoală, răzvrătire; Trans., prima vizită a tinerilor însurăței la părinții unuia dintre ei); întors, adjectiv (înapoiat, răsucit; răsturnat; strîmb; castrat; înțărcat; se spune și despre alimente care prisosesc, la întoarcerea dintr-o călătorie și care nu se mănîncă); întors, substantiv neutru (înapoiere; descîntec care pretinde a înlătura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); întorsătură, substantiv feminin (cotitură; sucire; ocolire, învîrtire; schimb, modificare, alt aspect); întorsură, substantiv feminin (schimb; plug); toartă, substantiv feminin (mîner), de la tort, probabil pornind de la mînere de fibră sau sfoară răsucită, conform calabr. torta „legătură de fir între jug și oiștea plugului”, sicil. tòrta „bătătură”; răstoarce, verb (a restitui, a înapoia; a răscumpăra).