Toarce
Definitie, sens si explicatie
1Toarce, torc, verb Iii.
1. Intranzitiv si tranz.
A trage fire dintr-un caier si a le rasuci cu mana si cu ajutorul fusului, pentru a obtine fire care pot fi tesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor masini speciale.
2. Intranzitiv (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemanator cu sfaraitul fusului (cand cineva toarce 1). – Limba Latina Torquere „a intoarce”.
1. Intranzitiv si tranz.
A trage fire dintr-un caier si a le rasuci cu mana si cu ajutorul fusului, pentru a obtine fire care pot fi tesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor masini speciale.
2. Intranzitiv (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemanator cu sfaraitul fusului (cand cineva toarce 1). – Limba Latina Torquere „a intoarce”.
2Toarce verb verifica cuvantul: inapoia, intoarce, reveni, veni.
3Toarce verb (Text.) a fila. (A - lana.)
4Toarce verb, indicativ prezent l singular si 3 plural torc, imperfect 3 singular torcea, perf. substantiv 1 singular torsei, 1 plural toarseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural toarca; part. tors
5A Toarce torc
1. tranzitiv (fibre) A transforma in fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-si - pe limba a se gandi bine inainte de a vorbi.
2. intranzitiv (despre pisici) A scoate un sforait usor si prelung asemanator cu sfaraitul fusului. /<lat. torquere
1. tranzitiv (fibre) A transforma in fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-si - pe limba a se gandi bine inainte de a vorbi.
2. intranzitiv (despre pisici) A scoate un sforait usor si prelung asemanator cu sfaraitul fusului. /<lat. torquere
6Toarce (-orc, -ors), verb –
1. (Înv.) A vira, a schimba directia. –
2. A fila lina. –
3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. – Mr. torcu, torsu, toarsa, toarcere; megl. torcu, tors, tors, toarciri; istr. torcu, tors.
Limba Latina tǒrquĕre, prin intermediul unei varianta vulgare *tǒrquĕre (Puscariu 1747; Rew 8798), conform limba italiana torcere (logud. torkere), prov. torser, franceza tordre, cat., sp., port. torcer. – Derivat torcator, substantiv masculin (filator); torcatoare, substantiv feminin (femeie care toarce); tors, adjectiv (filat); tors, adjectiv (filat); tors, substantiv neutru (actiunea de a toarce; tort); tort, substantiv neutru (fire toarse), din limba latina tōrtus (Rew 8809), conform limba italiana, port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, tortel), substantiv masculin (catina, inita, Cuscuta); tortotel (var. intortel), substantiv masculin (tortel); intoarce, verb (a suci, a rasuci; a schimba directia; a face pe cineva sa-si schimbe parerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a inapoia; a restitui, a trimite inapoi, a recupera, a despagubi; a converti; a castra, a jugani; a da o alta fata unei haine uzate; reflexiv, a se indrepta catre, a se adresa; reflexiv, a se inapoia; reflexiv, a da rest), din limba latina intǒrquĕre (Puscariu 888), sau din toarce cu pref. in-; intorcator, substantiv neutru (tindeche la razboiul taranesc); intorcatura, s.,f. (invechit, rascoala, razvratire; Trans., prima vizita a tinerilor insuratei la parintii unuia dintre ei); intors, adjectiv (inapoiat, rasucit; rasturnat; strimb; castrat; intarcat; se spune si despre alimente care prisosesc, la intoarcerea dintr-o calatorie si care nu se maninca); intors, substantiv neutru (inapoiere; descintec care pretinde a inlatura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); intorsatura, substantiv feminin (cotitura; sucire; ocolire, invirtire; schimb, modificare, alt aspect); intorsura, substantiv feminin (schimb; plug); toarta, substantiv feminin (miner), de la tort, probabil pornind de la minere de fibra sau sfoara rasucita, conform calabr. torta „legatura de fir intre jug si oistea plugului”, sicil. tòrta „batatura”; rastoarce, verb (a restitui, a inapoia; a rascumpara).
1. (Înv.) A vira, a schimba directia. –
2. A fila lina. –
3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. – Mr. torcu, torsu, toarsa, toarcere; megl. torcu, tors, tors, toarciri; istr. torcu, tors.
Limba Latina tǒrquĕre, prin intermediul unei varianta vulgare *tǒrquĕre (Puscariu 1747; Rew 8798), conform limba italiana torcere (logud. torkere), prov. torser, franceza tordre, cat., sp., port. torcer. – Derivat torcator, substantiv masculin (filator); torcatoare, substantiv feminin (femeie care toarce); tors, adjectiv (filat); tors, adjectiv (filat); tors, substantiv neutru (actiunea de a toarce; tort); tort, substantiv neutru (fire toarse), din limba latina tōrtus (Rew 8809), conform limba italiana, port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, tortel), substantiv masculin (catina, inita, Cuscuta); tortotel (var. intortel), substantiv masculin (tortel); intoarce, verb (a suci, a rasuci; a schimba directia; a face pe cineva sa-si schimbe parerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a inapoia; a restitui, a trimite inapoi, a recupera, a despagubi; a converti; a castra, a jugani; a da o alta fata unei haine uzate; reflexiv, a se indrepta catre, a se adresa; reflexiv, a se inapoia; reflexiv, a da rest), din limba latina intǒrquĕre (Puscariu 888), sau din toarce cu pref. in-; intorcator, substantiv neutru (tindeche la razboiul taranesc); intorcatura, s.,f. (invechit, rascoala, razvratire; Trans., prima vizita a tinerilor insuratei la parintii unuia dintre ei); intors, adjectiv (inapoiat, rasucit; rasturnat; strimb; castrat; intarcat; se spune si despre alimente care prisosesc, la intoarcerea dintr-o calatorie si care nu se maninca); intors, substantiv neutru (inapoiere; descintec care pretinde a inlatura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); intorsatura, substantiv feminin (cotitura; sucire; ocolire, invirtire; schimb, modificare, alt aspect); intorsura, substantiv feminin (schimb; plug); toarta, substantiv feminin (miner), de la tort, probabil pornind de la minere de fibra sau sfoara rasucita, conform calabr. torta „legatura de fir intre jug si oistea plugului”, sicil. tòrta „batatura”; rastoarce, verb (a restitui, a inapoia; a rascumpara).