Tribun
Definitie, sens si explicatie
1Tribun, tribuni, substantiv masculin Magistrat roman insarcinat cu functii militare si civile. ♢ Tribun militar = magistrat din Roma antica ce indeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unitati militare. ♦ Epitet dat unei persoane care lupta pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune in revolutia romanilor ardeleni de la
1848. – Din limba latina Tribunus.
1848. – Din limba latina Tribunus.
2Tribun substantiv masculin, plural tribuni
3Tribun -i m. 1) (in Roma antica) Magistrat ales sa apere drepturile si interesele plebei. 2) figurat Persoana dotata cu talent oratoric si publicistic, care lupta pentru interesele poporului. /<lat. tribunus
4Tribun substantiv masculin (Ist.) Fiecare dintre magistratii alesi anual in vechea Roma pentru a apara interesele plebei. ♦ Tribun militar = ofiter superior care comanda o cohorta romana. ♦ Membru al tribunatului, in Franta. ♦ (Figurat) Persoana care lupta pentru o cauza (de obicei politica). ♦ Orator care inflacareaza masele prin cuvantarile sale insufletite. [< limba latina tribunus, conform franceza tribun, limba italiana tribuno].
5Tribun substantiv masculin
1. fiecare dintre magistratii alesi anual in Roma antica pentru a apara interesele plebei. o - militar = ofiter superior care comanda o cohorta romana.
2. membru al tribunalului, in Franta.
3. (figurativ) persoana care lupta pentru o cauza (politica). ♢ orator care inflacareaza masele. (< limba latina tribunus)
1. fiecare dintre magistratii alesi anual in Roma antica pentru a apara interesele plebei. o - militar = ofiter superior care comanda o cohorta romana.
2. membru al tribunalului, in Franta.
3. (figurativ) persoana care lupta pentru o cauza (politica). ♢ orator care inflacareaza masele. (< limba latina tribunus)