1
Tritura verb I. tranzitiv A sfărâma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< franceză triturer, conform lat.t. triturare].
DN – dicționar de neologisme
2
Tritura verb tranzitiv a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< franceză triturer, latină triturare)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A tritura triturez tranzitiv rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<franceză triturer
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Tritura, triturez, verb I. Tranzitiv A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din franceză Triturer, latină Triturare.
DEX – dicționarul explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Tritura verb, indicativ prezent 1 singular triturez, 3 singular și plural triturează
DOOM – dicționarul ortografic