Trîmbă -be
Definitie, sens si explicatie
1Trimba (-be), substantiv feminin –
1. Tavalug. –
2. Val, valatuc de pinza sau de stofa. –
3. Rind, sir, lant.
Sl. trąba „valatuc” (Cihac, Ii, 421; Byhan 339; Conev 61; Rosetti, Iii, 56).
Este dubletul lui drimba, substantiv feminin (invechit, multime grup; instrument muzical), pentru al carui sens din urma conform der. care urmeaza. – Derivat trimbaci substantiv masculin (invechit, trimbitas); trimbita, substantiv feminin (trompeta), din limba slava (veche) trąbica, dim. de la trąba (Miklosich, Slaw.
Elem., 50), conform limba sarba: turbica, pol. trabić; trimbitas (var. trimbicer), substantiv masculin (trompetist); trimbita, verb (a cinta din trimbita; a face ca un lucru sa fie cunoscut, a raspindi).
Din rom. provine rut. trymbita (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 403).
Conform: trubaci.
1. Tavalug. –
2. Val, valatuc de pinza sau de stofa. –
3. Rind, sir, lant.
Sl. trąba „valatuc” (Cihac, Ii, 421; Byhan 339; Conev 61; Rosetti, Iii, 56).
Este dubletul lui drimba, substantiv feminin (invechit, multime grup; instrument muzical), pentru al carui sens din urma conform der. care urmeaza. – Derivat trimbaci substantiv masculin (invechit, trimbitas); trimbita, substantiv feminin (trompeta), din limba slava (veche) trąbica, dim. de la trąba (Miklosich, Slaw.
Elem., 50), conform limba sarba: turbica, pol. trabić; trimbitas (var. trimbicer), substantiv masculin (trompetist); trimbita, verb (a cinta din trimbita; a face ca un lucru sa fie cunoscut, a raspindi).
Din rom. provine rut. trymbita (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 403).
Conform: trubaci.