Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Turmă

1 * Cuvantul cu diacritice: túrmă
Cuvantul fara diacritice: turma

Definitie: TURMĂ, turme, substantiv feminin 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Limba Latina turma.

2 * Cuvantul cu diacritice: túrmă
Cuvantul fara diacritice: turma

Definitie: TURMĂ substantiv verifica cuvantul: cireadă.

3 * Cuvantul cu diacritice: túrmă
Cuvantul fara diacritice: turma

Definitie: turmă substantiv feminin, g.-d. art. turmei; plural turme

4 * Cuvantul cu diacritice: túrmă -e
Cuvantul fara diacritice: turma

Definitie: TURMĂ -e f. 1) Mulțime de indivizi din aceeași specie, care umblă împreună; cârd. 2) fam. depr. Grup mare, neorganizat de oameni (docili sau înrăiți, agresivi). 3) bis. Totalitate a credincioșilor. limba latina turma

5 * Cuvantul cu diacritice: túrmă -me
Cuvantul fara diacritice: turma

Definitie: turmă (-me), substantiv feminin – Ciurdă,, cireadă, herghelie, pîlc. – Mr. turmă, istr. turme. Limba Latina turma (Pușcariu 1777; Philippide, II, 656; REW 9005), conform limba italiana torma (logud. truma), friul. torme, limba albaneza turmë). – Derivat turmac, substantiv masculin (mînzat sau bivol de doi ani; om scund și îndesat); înturma, verb (a alătura, a alipi). – Din rom. provin bulgara turma (Romansky 130; Capidan, Raporturile, 214), limba sarba:, cr. tùrmo, turma (Miklosich, Wander., 8; Candrea, Elemente, 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich, Fremdw., 133), pol. turma, cr. turmar „căruțaș” (pentru transporturile în caravană, limba sarba: turma), bulgara turmak „bivol tînăr” (după Conev 56, rom. turmac ar proveni din bulgara; dar nu e de conceput că rom. ar fi luat din bulgara un cuvînt creat după rom. turmă).