Târnui

Târnui, târnuiesc, verb IV.
Tranzitiv
1. A mătura cu târnul¹.
2. Figurat (Familiar) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prezent indicativ și: târnui] – Târn¹ + sufix -ui.

DEX – dicționarul explicativ

A se târnui mă târnuiesc intranzitiv popular A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + sufix -ui

NODEX – noul dicționar explicativ

A târnui târnuiesc tranzitiv popular 1) A mătura cu târnul. 2) figurat A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + sufix -ui

NODEX – noul dicționar explicativ

Târnui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural târnuiesc, imperfect 3 singular târnuia; conjuncție prezent 3 singular și plural târnuiască

DOOM – dicționarul ortografic