1
Tăinui, tăinuiesc, verb IV.
1. Tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi.
Reflexiv (Rar) A se ascunde.
2. Intranzitiv (Popular) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + sufix -ui.
1. Tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi.
Reflexiv (Rar) A se ascunde.
2. Intranzitiv (Popular) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + sufix -ui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A tăinui tăinuiesc tranzitiv 1) (informații, știri) A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Tăinui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural tăinuiesc, imperfect 3 singular tăinuia; conjuncție prezent 3 singular și plural tăinuiască
DOOM – dicționarul ortografic