1
Vânător, vânători, substantiv masculin
1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea.
Figurat (Peiorativ) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină.
2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime).
3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Latină Venatorem.
1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea.
Figurat (Peiorativ) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină.
2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime).
3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Latină Venatorem.
DEX – dicționarul explicativ
2
Vânător vânători masculin Persoană care vânează; om care practică vânătoarea. 2) figurat Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preț. 3) învechit Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestrași și călărași.
Vânător de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiții de munte. /<latină venatoren
Vânător de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiții de munte. /<latină venatoren
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Vânător substantiv masculin, plural vânători
DOOM – dicționarul ortografic