Vicia
Definitie, sens si explicatie
1Vicia, viciez, verb I. Tranzitiv
1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) corupe, a (se) deprava.
2. (Jur.) A face ca un act, o clauza etcetera sa fie nule, defectuoase. [Pronuntat: -ci-a] – Din franceza Vicier.
1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ Tranzitiv si reflexiv Figurativ A (se) corupe, a (se) deprava.
2. (Jur.) A face ca un act, o clauza etcetera sa fie nule, defectuoase. [Pronuntat: -ci-a] – Din franceza Vicier.
2A vicia antonim: a purifica
3Vicia verb
1. verifica cuvantul: polua.
2. verifica cuvantul: corupe.
1. verifica cuvantul: polua.
2. verifica cuvantul: corupe.
4Vicia verb (silabe -ci-a), indicativ prezent 1 singular viciez, 3 singular si plural viciaza, 1 plural viciem (silabe -ci-em); ger. viciind (silabe -ci-ind)
5A vicia -ez tranz. 1) A face sa se vicieze. 2) jur. (acte, clauze) A face sa nu mai fie valabil. /<fr. vicier
6A se vicia ma -ez intranz. 1) (despre aer) A deveni infect; a se face greu de respirat; a se strica. 2) fig. (despre persoane) A ajunge in stare de declin moral; a se corupe; a decadea; a degrada; a se declasa; a se degenera; a se perverti. /<fr. vicier
7Vicia verb I. tr.
1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respiratie. ♦ (Figurat) A corupe, a deprava.
2. (Jur.) A face ca un act sa fie defectuos, nevalabil, nul. [Pronume -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, part. -iat. / < franceza vicier, conform limba latina vitiare].
1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respiratie. ♦ (Figurat) A corupe, a deprava.
2. (Jur.) A face ca un act sa fie defectuos, nevalabil, nul. [Pronume -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind, part. -iat. / < franceza vicier, conform limba latina vitiare].
8Vicia verb I. tr.
1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respiratie.
2. (jur.) a face ca un act sa fie defectuos, nevalabil, nul.
Ii. tr., reflexiv (figurativ) a (se) corupe. (< franceza vicier)
1. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respiratie.
2. (jur.) a face ca un act sa fie defectuos, nevalabil, nul.
Ii. tr., reflexiv (figurativ) a (se) corupe. (< franceza vicier)