Vorbire
Definitie, sens si explicatie
1Vorbire, vorbiri, substantiv feminin
1. Actiunea de a vorbi si rezultatul ei; folosire a limbii in procesul de comunicare intre membrii unei anumite colectivitati; vorbit1. ♦ Limbaj. ♢ Vorbire sintetica = vorbire generata de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima.
2. Limba, grai.
3. (Înv.), Cuvant; mentiune. – Verifica cuvantul: Vorbi.
1. Actiunea de a vorbi si rezultatul ei; folosire a limbii in procesul de comunicare intre membrii unei anumite colectivitati; vorbit1. ♦ Limbaj. ♢ Vorbire sintetica = vorbire generata de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima.
2. Limba, grai.
3. (Înv.), Cuvant; mentiune. – Verifica cuvantul: Vorbi.
2Vorbire antonim: tacere
3Vorbire substantiv
1. verifica cuvantul: limbaj.
2. verifica cuvantul: vorba.
3. verifica cuvantul: exprimare.
1. verifica cuvantul: limbaj.
2. verifica cuvantul: vorba.
3. verifica cuvantul: exprimare.
4Vorbire substantiv verifica cuvantul: alocutiune, cuvant, cuvantare, dialect, discurs, termen, vorba.
5Vorbire substantiv feminin, g.-d. art. vorbirii; plural vorbiri
6Vorbire -i f. 1) Proces de transmitere a informatiei cu ajutorul limbii; faptul de a vorbi. ♢ A avea darul -ii a vorbi liber si frumos in public. 2) Mijloc principal de comunicare intre oameni constand din sistemul fonetic, lexical si gramatical; limba; limbaj; 3) Fel de a vorbi; mod de exprimare. /v. a vorbi