îmbrăcăminte
Definitie, sens si explicatie
1Îmbrăcăminte substantiv feminin
1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie.
2. Hartie, material plastic etcetera cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etcetera
3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etcetera [Genitiv: imbracamintei] – ÃŽmbraca + sufix -aminte.
1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie.
2. Hartie, material plastic etcetera cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etcetera
3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etcetera [Genitiv: imbracamintei] – ÃŽmbraca + sufix -aminte.
2Îmbrăcăminte substantiv verifica cuvantul: placenta.
3Îmbrăcăminte substantiv
1. verifica cuvantul: haina.
2. verifica cuvantul: port.
3. verifica cuvantul: vestimentatie.
4. verifica cuvantul: tinuta.
5. verifica cuvantul: garderoba.
6. invelis, invelitoare. (- la o carte, la un caiet.)
1. verifica cuvantul: haina.
2. verifica cuvantul: port.
3. verifica cuvantul: vestimentatie.
4. verifica cuvantul: tinuta.
5. verifica cuvantul: garderoba.
6. invelis, invelitoare. (- la o carte, la un caiet.)
4Imbracaminte substantiv feminin, g.-d. art. imbracamintei; plural imbracaminti
5Îmbrăcăminte -ti f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acopera corpul omului; vesminte; vestimentatie. - de vara. - de protectie. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafata unui obiect pentru a-l proteja. - rutiera. [G.-d. Imbracamintei] / a imbraca + sufix -aminte
6!imbracaminte substantiv feminin, g.-d. art. imbracamintei/imbracamintii; (straturi de material) plural imbracaminti