împinge
Definitie, sens si explicatie
1Împinge, imping, verb Iii.
1. Tranzitiv A misca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitand o apasare. ♦ Intranzitiv A se lasa cu toata greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
2. Tranzitiv A face sa inainteze; a duce, a purta (pana departe). ♦ Figurativ (Adesea peior.) A ajuta pe cineva sa ajunga la o situatie (nemeritata).
3. Tranzitiv Figurativ A indemna, a imboldi.
4. Reflexiv A se inghesui pentru a putea merge inainte. ♦ Tranzitiv A imbranci.
5. Tranzitiv (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Figurativ A nu accepta, a respinge.
6. Intranzitiv (Regional) A cheltui. ♦ Tranzitiv A plati. ♢ Expresie A impinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. substantiv impinsei, part. impins] – Limba Latina Impingere.
1. Tranzitiv A misca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitand o apasare. ♦ Intranzitiv A se lasa cu toata greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.
2. Tranzitiv A face sa inainteze; a duce, a purta (pana departe). ♦ Figurativ (Adesea peior.) A ajuta pe cineva sa ajunga la o situatie (nemeritata).
3. Tranzitiv Figurativ A indemna, a imboldi.
4. Reflexiv A se inghesui pentru a putea merge inainte. ♦ Tranzitiv A imbranci.
5. Tranzitiv (Înv.) A izgoni, a alunga. ♦ Figurativ A nu accepta, a respinge.
6. Intranzitiv (Regional) A cheltui. ♦ Tranzitiv A plati. ♢ Expresie A impinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [Perf. substantiv impinsei, part. impins] – Limba Latina Impingere.
2Împinge verb verifica cuvantul: alunga, goni, izgoni, indemna, respinge, stimula.
3Împinge verb
1. verifica cuvantul: imbranci.
2. verifica cuvantul: mana.
3. verifica cuvantul: antrena.
1. verifica cuvantul: imbranci.
2. verifica cuvantul: mana.
3. verifica cuvantul: antrena.
4Impinge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural imping, perf. substantiv 1 singular impinsei, 1 plural impinseram; part. impins
5A se Împinge ma imping intranzitiv popular A-si face loc (inainte) inghesuindu-se sau dand branci. /<lat. impingere
6A Împinge imping tranzitiv 1) (persoane, lucruri etcetera) A deplasa prin aplicarea unei forte de apasare. - dulapul. 2) (persoane) A face sa se miste prin actiunea brusca si puternica a bratelor. - pe cineva in prapastie. 3) (lucruri) A vari cu forta, indesand (intr-un spatiu limitat); a bucsi. - hainele in valiza. ♢ - bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) fig. (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o actiune). - la revolta. 5) figurativ (persoane) A ajuta sa ajunga (la o situatie nemeritata). /<lat. impingere
7Impinge (imping, impins), verb –
1. A misca, a deplasa din loc exercitind o apasare. –
2. A face sa inainteze, sa progreseze. –
3. A face favoruri. –
4. A imboldi, a incita, a misca. –
5. (Înv.) A respinge. – Mr. pingu, pimsu, pimtu.
Limba Latina impĭngĕre (Puscariu 788; Candrea-dens., 1391; Rew 4309; Dar), conform limba italiana (im)pingere (calabr. mpingere), prov. empenher, verifica cuvantul: franceza empeindre, cat. empenyer.
Varianta pinge, foarte rara, nu este reprezentanta directa a limba latina pingere, ci a rezultat cu afereza de la (m)pinge. – Derivat impingator, adjectiv (stimulant, incitant; instigator); impinsatura, substantiv feminin (impingere; apasare).
Dar, urmindu-l pe Giuglea, Dacor., Iii, 734, considera ca impinge „a cheltui”, „a face eforturi economice” reprezinta limba latina impendĕre, cu aceeasi confuzie cal incinde-incinge; insa ex. aduse nu sint convingatoare, si se explica mai bine prin limba latina impĭngĕre.
1. A misca, a deplasa din loc exercitind o apasare. –
2. A face sa inainteze, sa progreseze. –
3. A face favoruri. –
4. A imboldi, a incita, a misca. –
5. (Înv.) A respinge. – Mr. pingu, pimsu, pimtu.
Limba Latina impĭngĕre (Puscariu 788; Candrea-dens., 1391; Rew 4309; Dar), conform limba italiana (im)pingere (calabr. mpingere), prov. empenher, verifica cuvantul: franceza empeindre, cat. empenyer.
Varianta pinge, foarte rara, nu este reprezentanta directa a limba latina pingere, ci a rezultat cu afereza de la (m)pinge. – Derivat impingator, adjectiv (stimulant, incitant; instigator); impinsatura, substantiv feminin (impingere; apasare).
Dar, urmindu-l pe Giuglea, Dacor., Iii, 734, considera ca impinge „a cheltui”, „a face eforturi economice” reprezinta limba latina impendĕre, cu aceeasi confuzie cal incinde-incinge; insa ex. aduse nu sint convingatoare, si se explica mai bine prin limba latina impĭngĕre.