însemn
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnsémn, insemne, substantiv neutru (Rar) Semn distinctiv al unei demnitati, al unui rang; insigna. – Din franceza Insigne (dupa semn).
2Însémn substantiv neutru semn distinctiv al unei demnitati, al unui grad; insigna. (dupa franceza insigne)
3Însémn substantiv
1. semn, simbol. (Sceptrul era -ul puterii domnitorului.)
2. insigna, (invechit) marca, semn. (- al unei asociatii.)
1. semn, simbol. (Sceptrul era -ul puterii domnitorului.)
2. insigna, (invechit) marca, semn. (- al unei asociatii.)
4Insemn substantiv neutru, plural insemne
5A ÃŽnsemn/a insemn
1. tranzitiv 1) A evidentia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informatii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice.
2. intranzitiv (despre obiecte, semne) A avea o anumita semnificatie; a fi dotat cu o semnificatie; a semnifica. [si Insemnez] /in + a semna
1. tranzitiv 1) A evidentia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informatii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice.
2. intranzitiv (despre obiecte, semne) A avea o anumita semnificatie; a fi dotat cu o semnificatie; a semnifica. [si Insemnez] /in + a semna
6Însémn -e n. rar Semn distinctiv al unei demnitati, al unui rang sau al unui ordin. /in + semn
7Însémn substantiv neutru.
Semn distinctiv al unei demnitati, al unui grad; insigna. [Varianta insemn substantiv neutru / conform franceza insigne, limba latina insegna, dupa Semn].
Semn distinctiv al unei demnitati, al unui grad; insigna. [Varianta insemn substantiv neutru / conform franceza insigne, limba latina insegna, dupa Semn].