ținea
Definitie, sens si explicatie
1Èšinea verb Ii. verifica cuvantul: Tine.
2Tinea (-n, -nut), verb –
1. A avea ceva in mina si a nu lasa sa scape, a mentine, a sustine. –
2. A pazi, a conserva. –
3. A suporta, a rezista. –
4. A purta. –
5. A poseda, a domina. –
6. A ocupa, a fi stapin, a stapini. –
7. A intretine. –
8. A avea la dispozitie, a petrece. –
9. A observa, a respecta. –
10. A ingriji, a administra, a supraveghea. –
11. A trata, a considera. –
12. A costa. –
13. A da, a pronunta (un discurs). –
14. A retine; a detine, a opri. –
15. A urma, a mentine, a continua in aceeasi directie. –
16. A executa, a indeplini. –
17. A depinde, a atirna. –
18. A dura, a ramine. –
19. A incapea, a intra. –
20. A avea afectiune, simpatie, a iubi. –
21. A dori, a avea pofta. –
22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. –
23. (Refl.) A sta, a locui. –
24. (Refl.) A se sustine, a-si cistiga traiul. –
25. (Refl.) A se retine, a se infrina, a se domina. –
26. (Refl.) A se socoti, a se crede. –
27. (Refl.) A starui, a se incapatina, a insista. –
28. (Refl.) A trai in concubinaj, a fi concubin cu ... – Varianta tine.
Mr. tin, tinui, tineare, megl. tǫn, istr. tir.
Limba Latina tĕnēre (Puscariu 1733; Rew 8646), conform vegl. tenar, limba italiana tenere, prov., franceza, cat. tenie, sp. tener, port. têr.
Uz general (Alr, I, 106).
Pentru conjug. prezent, conform pune.
Derivat tiitor, substantiv masculin (stapin, proprietar, senior); atottiitor, adjectiv (atotputernic); tiitoare, substantiv feminin (concubina, amanta, loc de pinda al vinatorilor); tiitorie, substantiv feminin (invechit, concubinaj); tiitura, substantiv feminin (invechit, stapinire, dominatie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); tinut, substantiv neutru (invechit, mosie; provincie, regiune); tinutal, adjectiv (invechit, provincial); tinutas, adjectiv (invechit, provincial); tinuta, substantiv feminin (comportament, maniere), dupa franceza tenue.
Comp. neol., formata dupa franceza; abtinea, verb; continea, verb; detinea, verb; intretinea, verb; mentinea, verb; obtinea, verb; retinea, verb; sustinea, verb
1. A avea ceva in mina si a nu lasa sa scape, a mentine, a sustine. –
2. A pazi, a conserva. –
3. A suporta, a rezista. –
4. A purta. –
5. A poseda, a domina. –
6. A ocupa, a fi stapin, a stapini. –
7. A intretine. –
8. A avea la dispozitie, a petrece. –
9. A observa, a respecta. –
10. A ingriji, a administra, a supraveghea. –
11. A trata, a considera. –
12. A costa. –
13. A da, a pronunta (un discurs). –
14. A retine; a detine, a opri. –
15. A urma, a mentine, a continua in aceeasi directie. –
16. A executa, a indeplini. –
17. A depinde, a atirna. –
18. A dura, a ramine. –
19. A incapea, a intra. –
20. A avea afectiune, simpatie, a iubi. –
21. A dori, a avea pofta. –
22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. –
23. (Refl.) A sta, a locui. –
24. (Refl.) A se sustine, a-si cistiga traiul. –
25. (Refl.) A se retine, a se infrina, a se domina. –
26. (Refl.) A se socoti, a se crede. –
27. (Refl.) A starui, a se incapatina, a insista. –
28. (Refl.) A trai in concubinaj, a fi concubin cu ... – Varianta tine.
Mr. tin, tinui, tineare, megl. tǫn, istr. tir.
Limba Latina tĕnēre (Puscariu 1733; Rew 8646), conform vegl. tenar, limba italiana tenere, prov., franceza, cat. tenie, sp. tener, port. têr.
Uz general (Alr, I, 106).
Pentru conjug. prezent, conform pune.
Derivat tiitor, substantiv masculin (stapin, proprietar, senior); atottiitor, adjectiv (atotputernic); tiitoare, substantiv feminin (concubina, amanta, loc de pinda al vinatorilor); tiitorie, substantiv feminin (invechit, concubinaj); tiitura, substantiv feminin (invechit, stapinire, dominatie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); tinut, substantiv neutru (invechit, mosie; provincie, regiune); tinutal, adjectiv (invechit, provincial); tinutas, adjectiv (invechit, provincial); tinuta, substantiv feminin (comportament, maniere), dupa franceza tenue.
Comp. neol., formata dupa franceza; abtinea, verb; continea, verb; detinea, verb; intretinea, verb; mentinea, verb; obtinea, verb; retinea, verb; sustinea, verb