1
*aiuri (a aiuri) (a zăpăci) familiar verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural aiuresc, imperfect 3 singular aiurea; conjuncție prezent 3 să aiurească
DOOM – dicționarul ortografic
2
Aiuri verb IV. vezi Aiura.
DEX – dicționarul explicativ
*aiuri (a aiuri) (a zăpăci) (familiar) verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural aiuresc, imperfect 3 singular aiurea; conjuncție prezent 3 să aiurească
2 definiții din 2 dicționare
*aiuri (a aiuri) (a zăpăci) familiar verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural aiuresc, imperfect 3 singular aiurea; conjuncție prezent 3 să aiurească
DOOM – dicționarul ortografic
Aiuri verb IV. vezi Aiura.
DEX – dicționarul explicativ
Verbul „a aiuri” la prezent: eu aiuresc, tu aiurești, el/ea aiurește, noi aiurim, voi aiuriți, ei/ele aiuresc.
| Singular | Plural |
|---|---|
| Imperativ | |
| aiurește | aiuriți |
| Imperativ negativ | |
| nu aiuri | nu aiuriți |
| Indicativ prezent | |
| eu aiuresc | noi aiurim |
| tu aiurești | voi aiuriți |
| el/ea aiurește | ei/ele aiuresc |
| Conjunctiv prezent | |
| eu să aiuresc | noi să aiurim |
| tu să aiurești | voi să aiuriți |
| el/ea să aiurească | ei/ele să aiurească |
| Imperfect | |
| eu aiuream | noi aiuream |
| tu aiureai | voi aiureați |
| el/ea aiurea | ei/ele aiureau |
| Perfect simplu | |
| eu aiurii | noi aiurirăm |
| tu aiuriși | voi aiurirăți |
| el/ea aiuri | ei/ele aiuriră |
| Mai-mult-ca-perfect | |
| eu aiurisem | noi aiuriserăm |
| tu aiuriseși | voi aiuriserăți |
| el/ea aiurise | ei/ele aiuriseră |
| Perfect compus | |
| eu am aiurit | noi am aiurit |
| tu ai aiurit | voi ați aiurit |
| el/ea a aiurit | ei/ele au aiurit |
| Viitor | |
| eu voi aiuri | noi vom aiuri |
| tu vei aiuri | voi veți aiuri |
| el/ea va aiuri | ei/ele vor aiuri |
| Condițional prezent | |
| eu aș aiuri | noi am aiuri |
| tu ai aiuri | voi ați aiuri |
| el/ea ar aiuri | ei/ele ar aiuri |