1
Arete (areți), substantiv masculin – Berbec de prăsilă. – Aromână arete, areati, meglenoromână reti, areati, istroromână arete.
Latină ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-dens., 81; Rew 645; Dar; Pascu, I, 38); conform genov. aeo, provensală aret. Pentru fonetism, conform Rosetti, I,
51. – Derivat arețar, substantiv masculin (paznic de berbeci); arățel, substantiv masculin (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în Dar, și care trebuie să fie diminutiv de la arete (conform celălalt nume popular, limba mielului).
Latină ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-dens., 81; Rew 645; Dar; Pascu, I, 38); conform genov. aeo, provensală aret. Pentru fonetism, conform Rosetti, I,
51. – Derivat arețar, substantiv masculin (paznic de berbeci); arățel, substantiv masculin (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în Dar, și care trebuie să fie diminutiv de la arete (conform celălalt nume popular, limba mielului).
DER – dicționarul etimologic