1
Cărare, cărări, substantiv feminin
1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; prin generalizare drum.
Locuțiune adverb Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul.
Expresie A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva)
2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap.
Latină Carraria.
1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; prin generalizare drum.
Locuțiune adverb Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul.
Expresie A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva)
2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap.
Latină Carraria.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cărare cărări feminin Drum îngust pe care se merge pe jos; potecă.
A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărările a-i închide cuiva calea. A-i scurta cuiva cărările a-l omorî pe cineva. A umbla pe două cărări a umbla clătinându-se datorită consumului de alcool. Pe toate cărările peste tot. [Genitiv-dativ Cărării] /
A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărările a-i închide cuiva calea. A-i scurta cuiva cărările a-l omorî pe cineva. A umbla pe două cărări a umbla clătinându-se datorită consumului de alcool. Pe toate cărările peste tot. [Genitiv-dativ Cărării] /
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cărare (cărări), substantiv feminin –
1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. –
2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Aromână cărare. Latină carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-dens., 244; Rew 1718; Philippide, II, 636); conform albaneză karrarë, italiană carraja (calabr. carrara), provensală carriera, vezi franceză charrière, catalană, spaniolă carrera, portugheză carreira.
Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii română, în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de „drum de care”.
Pușcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii romîne, 34; Etudes de linguist. română, 40; Dar; contra Rosetti, I, 174; conform Iordan, Rf, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale romînilor, în regiunile muntoase.
Mai probabil, latină carraria s-a contaminat cu scalaria (› franceză escalier), conform latină scala „ieșire povîrnită”, de unde sard. iskela „cărare”, albaneză škalë, s.b., bulgară skala „stîncă ascuțită”, neogreacă σϰάλα, etc. (Wagner 110; conform Rew 7637).
Derivat cărărău, substantiv masculin (Bucovina, Maram., vagabond, haimana); cărăra, verb (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adjectiv (plin de cărări; striat, dungat).
1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul. –
2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. – Aromână cărare. Latină carraria (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 287; Candrea-dens., 244; Rew 1718; Philippide, II, 636); conform albaneză karrarë, italiană carraja (calabr. carrara), provensală carriera, vezi franceză charrière, catalană, spaniolă carrera, portugheză carreira.
Semantismul prezintă o schimbare proprie limbii română, în timp ce celelalte limbi romanice păstrează sensul primitiv de „drum de care”.
Pușcariu a încercat în mai multe rînduri (Locul limbii romîne, 34; Etudes de linguist. română, 40; Dar; contra Rosetti, I, 174; conform Iordan, Rf, VI, 150) să explice această schimbare prin condițiile tipice ale vieții primitive ale romînilor, în regiunile muntoase.
Mai probabil, latină carraria s-a contaminat cu scalaria (› franceză escalier), conform latină scala „ieșire povîrnită”, de unde sard. iskela „cărare”, albaneză škalë, s.b., bulgară skala „stîncă ascuțită”, neogreacă σϰάλα, etc. (Wagner 110; conform Rew 7637).
Derivat cărărău, substantiv masculin (Bucovina, Maram., vagabond, haimana); cărăra, verb (a face cărări; a ascuți ferăstrăul); cărărat, adjectiv (plin de cărări; striat, dungat).
DER – dicționarul etimologic
4
Cărare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat cărării; plural cărări
DOOM – dicționarul ortografic