1
Ciovei (-ie), substantiv neutru – Hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare, și mai cu seamă despre vasele de lemn.
Origine incertă.
Ar putea fi slavă čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (variantă Transilvania, cioban, Banat, ciuvan), substantiv neutru (albie; găleată) și ciuvaie, substantiv feminin (bute; oală); conform ciobacă.
După Mîndrescu și Dar, din germană Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sârbă čivija „lemn”.
Pentru ciubeică, conform ciubuc.
Origine incertă.
Ar putea fi slavă čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (variantă Transilvania, cioban, Banat, ciuvan), substantiv neutru (albie; găleată) și ciuvaie, substantiv feminin (bute; oală); conform ciobacă.
După Mîndrescu și Dar, din germană Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sârbă čivija „lemn”.
Pentru ciubeică, conform ciubuc.
DER – dicționarul etimologic
2
Ciovei, cioveie, substantiv neutru Obiect casnic, în special vas (de lemn); unealtă veche. [Variantă: Ciuvei substantiv neutru] – Sas Șof (= germană Schaff) + sufix -ei.
DEX – dicționarul explicativ
3
Ciovei, cioveie, substantiv neutru (Regional) Obiect casnic (vechi și fără valoare). – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
4
Ciovei substantiv neutru, plural cioveie
DOOM – dicționarul ortografic