Covăi -ăesc -it
Definitie, sens si explicatie
1Covai (-aesc, -it), verb – A inconjura, a ocoli.
Origine necunoscuta, probabil expresiva, daca se tine seama de terminatie conform hamai, lapai, fosai, etcetera Legatura cu limba slava (veche) kovati „a fauri” (Scriban) nu este probabila. – Derivat covei, substantiv neutru (Banat, Olt., cotitura, curba, sinuozitate; ascunzatoare); incovoia, verb (a indoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, Dar si Puscariu Lr., 358, il explica pe baza unui limba slava (veche) *kovaljati de la kovalĭ „fierar”, der. destul de indoielnica; incovoiala (var. incovoietura), substantiv feminin (curbare, incovoiere, arcuire).
Origine necunoscuta, probabil expresiva, daca se tine seama de terminatie conform hamai, lapai, fosai, etcetera Legatura cu limba slava (veche) kovati „a fauri” (Scriban) nu este probabila. – Derivat covei, substantiv neutru (Banat, Olt., cotitura, curba, sinuozitate; ascunzatoare); incovoia, verb (a indoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, Dar si Puscariu Lr., 358, il explica pe baza unui limba slava (veche) *kovaljati de la kovalĭ „fierar”, der. destul de indoielnica; incovoiala (var. incovoietura), substantiv feminin (curbare, incovoiere, arcuire).
2Covai (-aesc, -it), verb – A inconjura, a ocoli.
Origine necunoscuta, probabil expresiva, daca se tine seama de terminatie conform hamai, lapai, fosai, etcetera Legatura cu limba slava (veche) kovati „a fauri” (Scriban) nu este probabila. – Derivat covei, substantiv neutru (Banat, Olt., cotitura, curba, sinuozitate; ascunzatoare); incovoia, verb (a indoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, Dar si Puscariu Lr., 358, il explica pe baza unui limba slava (veche) *kovaljati de la kovalĭ „fierar”, der. destul de indoielnica; incovoiala (var. incovoietura), substantiv feminin (curbare, incovoiere, arcuire).
Origine necunoscuta, probabil expresiva, daca se tine seama de terminatie conform hamai, lapai, fosai, etcetera Legatura cu limba slava (veche) kovati „a fauri” (Scriban) nu este probabila. – Derivat covei, substantiv neutru (Banat, Olt., cotitura, curba, sinuozitate; ascunzatoare); incovoia, verb (a indoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, Dar si Puscariu Lr., 358, il explica pe baza unui limba slava (veche) *kovaljati de la kovalĭ „fierar”, der. destul de indoielnica; incovoiala (var. incovoietura), substantiv feminin (curbare, incovoiere, arcuire).