Definitie Cumpăt - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚMPĂT, substantiv neutru
1. Echilibru sufletesc, judecata dreapta, stapanire de sine; cumpatare.
2. (Rar) incercare grea la care este supus cineva.
3. (Înv.; in expresie) Pe sub cumpat = pe ascuns; cu viclesug. – Limba Latina Compitus (= computus „socoteala”).

Varianta definitie 2: CÚMPĂT substantiv verifica cuvantul: dieta, regim.

Varianta definitie 3: CÚMPĂT substantiv
1. calm, fire, stapanire, (invechit) stapanie, (figurativ) sange rece, (rar figurativ) raceala. (Nu-ti pierde -ul.)
2. verifica cuvantul: chibzuiala.

Varianta definitie 4: Cumpat substantiv neutru

Varianta definitie 5: CÚMPĂT n.
Stapanire de sine; echilibru sufletesc; sange rece. ♢ A-si pierde -ul a se pierde cu firea. A-si tine -ul a-si pastra sangele rece. /<lat. compitus

Varianta definitie 6: Cumpat (-pete), substantiv neutru –
1. Masura, moderatie, cumpatare. –
2. Prudenta, tact. –
3. Sobrietate. –
4. Ordine, aranjare.
Limba Latina cumpŭtum „calcul, socoteala”, probabil pe baza unei varianta vulg., *compĭtum (Philippide, Principii, 44; Șeineanu, Semasiol., 127; Candrea-Dens., 444; Philippide, II, 658); conform limba albaneza kupëtoń „a observa”.
Încercarea lui Puscariu, ZRPh., XXVII, 680 si DAR (conform REW 2099) de a explica acest cuvint plecind de la limba latina compitum „rascruce” nu pare potrivita, si se bazeaza pe o evolutie semantica, improbabila, plecindu-se de la expresia a sta in cumpat „a sovai”, rara si datorata cu siguranta unei confuzii cu a sta in cumpana.
Rezultatul u aton › a este rar, insa nu inexplicabil, conform pai ‹ post.
Este de asemenea posibil ca cumpat sa fie simplu deverbal al cuvintului urmator. – Derivat cumpata, verb (a dispune, a organiza, a modera; a potoli, a linisti, a impaca; a reduce; a da impus; a sfatui, a indemna); cumpatare, substantiv feminin (invechit, moderatie, sobrietate); necumpatat, adjectiv (exagerat, excesiv); necumpatare, substantiv feminin (exces).