Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cumpăt

1 * Cuvantul cu diacritice: cúmpăt
Cuvantul fara diacritice: cumpat

Definitie: CUMPĂT, substantiv neutru 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (Înv.; în expresie) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleșug. – Limba Latina compitus (= computus „socoteală”).

2 * Cuvantul cu diacritice: cúmpăt
Cuvantul fara diacritice: cumpat

Definitie: CUMPĂT substantiv verifica cuvantul: dietă, regim.

3 * Cuvantul cu diacritice: cúmpăt
Cuvantul fara diacritice: cumpat

Definitie: CUMPĂT substantiv 1. calm, fire, stăpânire, (învechit) stăpânie, (figurativ) sânge rece, (rar figurativ) răceală. (Nu-ți pierde -ul.) 2. verifica cuvantul: chibzuială.

4 * Cuvantul cu diacritice: cúmpăt
Cuvantul fara diacritice: cumpat

Definitie: cumpăt substantiv neutru

5 * Cuvantul cu diacritice: cúmpăt
Cuvantul fara diacritice: cumpat

Definitie: CUMPĂT n. Stăpânire de sine; echilibru sufletesc; sânge rece. ♢ A-și pierde -ul a se pierde cu firea. A-și ține -ul a-și păstra sângele rece. limba latina compitus

6 * Cuvantul cu diacritice: cumpăt -pete
Cuvantul fara diacritice: cumpat

Definitie: cumpăt (-pete), substantiv neutru – 1. Măsură, moderație, cumpătare. – 2. Prudență, tact. – 3. Sobrietate. – 4. Ordine, aranjare. Limba Latina cumpŭtum „calcul, socoteală”, probabil pe baza unei varianta vulg., compĭtum (Philippide, Principii, 44; Șeineanu, Semasiol., 127; Candrea-Dens., 444; Philippide, II, 658); conform limba albaneza kupëtoń „a observa”. Încercarea lui Pușcariu, ZRPh., XXVII, 680 și DAR (conform REW 2099) de a explica acest cuvînt plecînd de la limba latina compitum „răscruce” nu pare potrivită, și se bazează pe o evoluție semantică, improbabilă, plecîndu-se de la expresia a sta în cumpăt „a șovăi”, rară și datorată cu siguranță unei confuzii cu a sta în cumpănă. Rezultatul u aton › ă este rar, însă nu inexplicabil, conform păi ‹ post. Este de asemenea posibil ca cumpăt să fie simplu deverbal al cuvîntului următor. – Derivat cumpăta, verb (a dispune, a organiza, a modera; a potoli, a liniști, a împăca; a reduce; a da impus; a sfătui, a îndemna); cumpătare, substantiv feminin (învechit, moderație, sobrietate); necumpătat, adjectiv (exagerat, excesiv); necumpătare, substantiv feminin (exces).