1
Cunoștință, cunoștințe, substantiv feminin
1. Cunoaștere (2).
Expresie A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina.
(Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin.
(Rar) Minte, rațiune.
2. (La plural) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare.
3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște.
Expresie A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Familiar) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva.
4. (Învechit) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + sufix -ință (cu sensul 3 după franceză connaissance).
1. Cunoaștere (2).
Expresie A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina.
(Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin.
(Rar) Minte, rațiune.
2. (La plural) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare.
3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște.
Expresie A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Familiar) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva.
4. (Învechit) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + sufix -ință (cu sensul 3 după franceză connaissance).
DEX – dicționarul explicativ
2
Cunoștință cunoștințe feminin 1) Posedare a unor informații speciale.
A lua cunoștință de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la cunoștință a informa pe cineva despre ceva. În cunoștință de cauză cu competență. 2) la plural Totalitate a informațiilor pe care le deține cineva. Cunoștințe vaste. 3) Persoană cunoscută.
A face cunoștință a cunoaște pe cineva. [Genitiv-dativ Cunoștinței] /a cunoaște + sufix -ință
A lua cunoștință de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la cunoștință a informa pe cineva despre ceva. În cunoștință de cauză cu competență. 2) la plural Totalitate a informațiilor pe care le deține cineva. Cunoștințe vaste. 3) Persoană cunoscută.
A face cunoștință a cunoaște pe cineva. [Genitiv-dativ Cunoștinței] /a cunoaște + sufix -ință
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cunoștință substantiv feminin, genitiv-dativ articulat cunoștinței; plural cunoștințe
DOOM – dicționarul ortografic