Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fals -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: fals -ă
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS, -Ă, (I) falși, -se, adjectiv , (II) falsuri, substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparența adevărului, autenticității; imitat, artificial. ♢ (Anatatomie) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizează articularea pe stern a trei perechi de coaste. Ușă (sau fereastră) falsă = ușă (sau fereastră) aparentă, care nu poate fi folosită, făcută numai pentru simetria cu ansamblul. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, fățarnic, ipocrit. 3. (Muz.; despre sunete, voce etcetera) Care sună contrar legilor armoniei; distonant. ♢ (Adverbial) Cântă fals. II. Substantiv neutru: (Jur.) Infracțiune săvârșită prin alterarea adevărului într-un act scris, prin adaosuri sau ștersături făcute cu rea-credință, prin imitarea semnăturii, denaturarea conținutului, substituire de persoane etcetera ♢ Expresie A se înscrie în fals = a ataca un act în fața justiției ca neautentic, contrafăcut; a contesta formal valabilitatea unei declarații. [Varianta: (I) falș, -ă adjectiv ] – Din limba latina falsus, limba italiana falso.

2 * Cuvantul cu diacritice: fals
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: Fals antonim: adevărat, autentic, original, sincer, neprefăcut

3 * Cuvantul cu diacritice: fals -ă
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS, -Ă I. adjectiv 1. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat. ♢ care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefăcut, ipocrit. 3. (muz.) care sună contrar legilor armoniei. II. substantiv neutru 1. neadevăr, contrafacere. 2. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etcetera (< limba latina falsus, limba italiana falso)

4 * Cuvantul cu diacritice: fals
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS adjectiv , s., adverb 1. adjectiv contrafăcut, falsificat, imitat, neautentic, plăsmuit, (învechit) mincinos. (Document -.) 2. substantiv verifica cuvantul: falsificare. 3. adjectiv artificial, (livresc) postiș, (regional) prepus. (Păr -; dinți -și.) 4. adjectiv falsificat, (popular) rău, (învechit) calp. (Bani -și.) 5. adjectiv contrafăcut, (învechit) strâmb. (Aur -.) 6. adjectiv verifica cuvantul: artificial. 7. adjectiv verifica cuvantul: greșit. 8. adjectiv eronat, greșit, inexact, neexact, nefondat, neîntemeiat, (învechit figurativ) rătăcit. (O știre -.) 9. adjectiv verifica cuvantul: mincinos. 10. adjectiv verifica cuvantul: denaturat. 11. adjectiv (PSIH.) falsă recunoaștere verifica cuvantul: paramnezie. 12. adverb (popular figurativ) strâmb. (Jură -.) 13. adjectiv (învechit) mincinos. (Un profet -.) 14. adjectiv pretins. (Un - inspector.) 15. adjectiv verifica cuvantul: ipocrit. 16. adjectiv verifica cuvantul: afectat. 17. adjectiv afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (figurativ) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj -.) 18. adjectiv nearmonios. (Note -.)

5 * Cuvantul cu diacritice: fals
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: fals adjectiv m., plural falși; f. singular falsă, g.-d. art. falsei, plural false

6 * Cuvantul cu diacritice: fals
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: fals substantiv neutru, plural falsuri

7 * Cuvantul cu diacritice: fals -uri
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS² -uri n. 1) Lucru contrafăcut. 2) Act care denaturează adevărul, conținând adaosuri, ștersături sau imitarea semnăturii în scopuri frauduloase. limba latina falsus, limba italiana falso

8 * Cuvantul cu diacritice: fals -să
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS¹ -să (-și, -se) 1) Care induce în eroare; contrar adevărului. Mărturie -să. 2) Care constituie un adevăr aparent; lipsit de autenticitate; contrafăcut. Document -. 3) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de sinceritate; fără sinceritate; prefăcut; nesincer; artificial; ipocrit; fățarnic. 4) și adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorectă. limba latina falsus, limba italiana falso

9 * Cuvantul cu diacritice: fals
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS substantiv neutru Neadevăr, contrafacere. ♦ Schimbare a adevărului într-un act scris prin adaosuri sau ștersături, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etcetera [< limba latina falsum, conform limba italiana falso, limba germana Falsch].

10 * Cuvantul cu diacritice: fals -ă
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: FALS, -Ă adjectiv 1. Care nu este adevărat, care nu este veritabil; contrafăcut. ♦ Neautentic, neadevărat, nereal, nenatural. ♦ Neîntemeiat. 2. (Fig.; despre oameni) Prefăcut, ipocrit. 3. (Muzica) Care sună contrar legilor armoniei; greșit. [Varianta falș, -ă adjectiv / < limba latina falsus, conform limba germana falsch, limba italiana falso].

11 * Cuvantul cu diacritice: fals fálsă
Cuvantul fara diacritice: fals

Definitie: fals (falsă), adjectiv – Care este contrar adevărului, mincinos. – Varianta falș. Limba Latina falsus (secolul XIV). Pronunțarea falș (‹ limba germana falsch, conform ceh. faleš, pol. falsz, limba rusa fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se consideră drept incorectă. – Derivat fals, substantiv neutru (neadevărat); falsar, substantiv masculin (învechit, falsificator), din limba latina falsarius (secolul XIX); falset, substantiv masculin, din limba italiana falsetto; falsifica, verb, din limba latina falsificare (secolul XIX); falsificator, substantiv masculin, din franceza falsificateur; falsitate, substantiv feminin, din limba latina falsitas (secolul XIX).