Definitie Fals -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fals, -Ă, (I) falsi, -se, adjectiv , (II) falsuri, substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care este contrar adevarului: mincinos, neintemeiat; care are numai aparenta adevarului, autenticitatii; imitat, artificial. ♢ (Anatatomie) Coasta falsa = fiecare dintre cartilajele situate dedesubtul sternului, care realizeaza articularea pe stern a trei perechi de coaste.
Usa (sau fereastra) falsa = usa (sau fereastra) aparenta, care nu poate fi folosita, facuta numai pentru simetria cu ansamblul.
2. (Despre oameni si manifestarile lor) Prefacut, fatarnic, ipocrit.
3. (Muz.; despre sunete, voce etcetera) Care suna contrar legilor armoniei; distonant. ♢ (Adverbial) Canta fals. II. Substantiv neutru: (Jur.) Infractiune savarsita prin alterarea adevarului intr-un act scris, prin adaosuri sau stersaturi facute cu rea-credinta, prin imitarea semnaturii, denaturarea continutului, substituire de persoane etcetera ♢ Expresie A se inscrie in fals = a ataca un act in fata justitiei ca neautentic, contrafacut; a contesta formal valabilitatea unei declaratii. [Varianta: (I) Fals, -a adjectiv ] – Din limba latina Falsus, limba italiana Falso.

Varianta definitie 2: Fals antonim: adevarat, autentic, original, sincer, neprefacut

Varianta definitie 3: Fals, -Ă I. adjectiv
1. care este contrar adevarului, mincinos, neintemeiat. ♢ care are numai aparenta adevarului; contrafacut, imitat; artificial.
2. (despre oameni) prefacut, ipocrit.
3. (muz.) care suna contrar legilor armoniei.
II. substantiv neutru
1. neadevar, contrafacere.
2. schimbare a adevarului intr-un act, prin imitarea semnaturii; substituire de persoane etcetera (< limba latina falsus, limba italiana falso)

Varianta definitie 4: Fals adjectiv , s., adverb
1. adjectiv contrafacut, falsificat, imitat, neautentic, plasmuit, (invechit) mincinos. (Document -.)
2. substantiv verifica cuvantul: falsificare.
3. adjectiv artificial, (livresc) postis, (regional) prepus. (Par -; dinti -si.)
4. adjectiv falsificat, (popular) rau, (invechit) calp. (Bani -si.)
5. adjectiv contrafacut, (invechit) stramb. (Aur -.)
6. adjectiv verifica cuvantul: artificial.
7. adjectiv verifica cuvantul: gresit.
8. adjectiv eronat, gresit, inexact, neexact, nefondat, neintemeiat, (invechit figurativ) ratacit. (O stire -.)
9. adjectiv verifica cuvantul: mincinos.
10. adjectiv verifica cuvantul: denaturat.
11. adjectiv (PSIH.) falsa recunoastere verifica cuvantul: paramnezie.
12. adverb (popular figurativ) stramb. (Jura -.)
13. adjectiv (invechit) mincinos. (Un profet -.)
14. adjectiv pretins. (Un - inspector.)
15. adjectiv verifica cuvantul: ipocrit.
16. adjectiv verifica cuvantul: afectat.
17. adjectiv afectat, artificial, bombastic, cautat, conventional, declamator, emfatic, facut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretentios, retoric, (figurativ) pretios, sunator, umflat. (Stil, limbaj -.)
18. adjectiv nearmonios. (Note -.)

Varianta definitie 5: Fals adjectiv m., plural falsi; f. singular falsa, g.-d. art. falsei, plural false

Varianta definitie 6: Fals substantiv neutru, plural falsuri

Varianta definitie 7: Fals2 -uri n. 1) Lucru contrafacut. 2) Act care denatureaza adevarul, continand adaosuri, stersaturi sau imitarea semnaturii in scopuri frauduloase. /<lat. falsus, limba italiana falso

Varianta definitie 8: Fals1 -sa (-si, -se) 1) Care induce in eroare; contrar adevarului. Marturie -sa. 2) Care constituie un adevar aparent; lipsit de autenticitate; contrafacut. Document -. 3) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota lipsa de sinceritate; fara sinceritate; prefacut; nesincer; artificial; ipocrit; fatarnic. 4) si adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorecta. /<lat. falsus, limba italiana falso

Varianta definitie 9: Fals substantiv neutru Neadevar, contrafacere. ♦ Schimbare a adevarului intr-un act scris prin adaosuri sau stersaturi, prin imitarea semnaturii; substituire de persoane etcetera [< limba latina falsum, conform limba italiana falso, limba germana Falsch].

Varianta definitie 10: Fals, -Ă adjectiv
1. Care nu este adevarat, care nu este veritabil; contrafacut. ♦ Neautentic, neadevarat, nereal, nenatural. ♦ Neintemeiat.
2. (Fig.; despre oameni) Prefacut, ipocrit.
3. (Muzica) Care suna contrar legilor armoniei; gresit. [Varianta fals, -a adjectiv / < limba latina falsus, conform limba germana falsch, limba italiana falso].

Varianta definitie 11: Fals (falsa), adjectiv – Care este contrar adevarului, mincinos. – Varianta fals.
Limba Latina falsus (secolul XIV).
Pronuntarea fals (‹ limba germana falsch, conform ceh. faleš, pol. falsz, limba rusa fališ, Miklosich, Fremdw., 88; Berneker 279) se considera drept incorecta. – Derivat fals, substantiv neutru (neadevarat); falsar, substantiv masculin (invechit, falsificator), din limba latina falsarius (secolul XIX); falset, substantiv masculin, din limba italiana falsetto; falsifica, verb, din limba latina falsificare (secolul XIX); falsificator, substantiv masculin, din franceza falsificateur; falsitate, substantiv feminin, din limba latina falsitas (secolul XIX).