1
Fuituitor, fuituitoare, substantiv neutru Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pronunțat: -tu-i-. – Variantă: Fultuitor substantiv neutru] – Fuitui (regional „a îndesa” < maghiară) + sufix -tor.
DEX – dicționarul explicativ
2
Fuituitor substantiv neutru (silabe fui-tu-i-), plural fuituitoare
DOOM – dicționarul ortografic