Definitie Greși - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GreȘi, gresesc, verb IV.
1. Intranzitiv A comite o greseala; prin extensiune a se insela. ♦ Intranzitiv si tranz.
A nu nimeri tinta, obiectivul ochit; a da gres.
2. Tranzitiv A executa ceva gresit, rau. ♦ A lua un lucru drept altul; a incurca, a confunda. ♢ Expresie A gresi drumul (sau calea) = a (se) rataci; prin extensiune a se abate de la regulile morale, de conduita.
3. Intranzitiv A se face vinovat de ceva fata de cineva, a face cuiva un rau, un neajuns; prin extensiune a pacatui. – Din limba slava (veche) Grĕšiti.

Varianta definitie 2: GreȘi verb
1. verifica cuvantul: pacatui.
2. verifica cuvantul: insela.
3. verifica cuvantul: rataci.
4. verifica cuvantul: confunda.

Varianta definitie 3: Gresi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural gresesc, imperfect 3 singular gresea; conj. prezent 3 singular si plural greseasca

Varianta definitie 4: A GREȘi -esc
1. intranzitiv 1) A face o greseala; a incalca anumite norme, principii. 2) A comite un pacat; a pacatui.
2. tranzitiv 1) A face sa contina o greseala (sau mai multe). - problema. 2) (adrese, drumuri etcetera) A lua drept altul. /<sl. grĕšiti

Varianta definitie 5: Gresi (gresesc, gresit), verb –
1. A pacatui. –
2. A face rau, a face o fapta rea, a vatama. –
3. Despre femei, a cadea in pacat. –
4. A se insela, a gresi. – Varianta (invechit) agresi.
Mr. agirsescu, megl. grisos.
Sl. grĕšiti (Miklosich, Lexicon, 147; Cihac, II, 128; DAR), conform bulgara grešŭ, limba sarba: grešiti , limba rusa grešiti. – Derivat gres, substantiv neutru (greseala; pacat; inselare, abatere; brazda gresita; agurida), din limba sarba: greš (Bogrea, Dacor., IV, 822; din limba slava (veche) grĕchŭ „pacat”, dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 147 si Cihac, II, 128; postverbal de la gresi, dupa intrebuintare reprezinta un cuvint diferit, provenind din limba latina *agretius); greseala, substantiv feminin (fapta care constituie o abatere de la adevar; pacat; inselare; defect), cu sufix -eala; gresitor, substantiv masculin (invechit, delicvent); negresit, adverb (cu siguranta, fara indoiala); preagresi, verb (invechit, a pacatui), pe baza limba slava (veche) prĕgrĕšiti.