Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Greși

1 * Cuvantul cu diacritice: greșí
Cuvantul fara diacritice: gresi

Definitie: GREȘI, greșesc, verb IV. 1. Intranzitiv A comite o greșeală; prin extensiune a se înșela. ♦ Intranzitiv și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranzitiv A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ♢ Expresie A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; prin extensiune a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranzitiv A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; prin extensiune a păcătui. – Din limba slava (veche) grĕšiti.

2 * Cuvantul cu diacritice: greșí
Cuvantul fara diacritice: gresi

Definitie: GREȘI verb 1. verifica cuvantul: păcătui. 2. verifica cuvantul: înșela. 3. verifica cuvantul: rătăci. 4. verifica cuvantul: confunda.

3 * Cuvantul cu diacritice: greșí
Cuvantul fara diacritice: gresi

Definitie: greși verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural greșesc, imperfect 3 singular greșea; conj. prezent 3 singular și plural greșească

4 * Cuvantul cu diacritice: a greșí -ésc
Cuvantul fara diacritice: gresi

Definitie: A GREȘI -esc 1. intranzitiv 1) A face o greșeală; a încălca anumite norme, principii. 2) A comite un păcat; a păcătui. 2. tranzitiv 1) A face să conțină o greșeală (sau mai multe). - problemă. 2) (adrese, drumuri etcetera) A lua drept altul. limba slava (veche) grĕšiti

5 * Cuvantul cu diacritice: greșí greșésc greșít
Cuvantul fara diacritice: gresi

Definitie: greși (greșesc, greșit), verb – 1. A păcătui. – 2. A face rău, a face o faptă rea, a vătăma. – 3. Despre femei, a cădea în păcat. – 4. A se înșela, a greși. – Varianta (învechit) agreși. Mr. agîrșescu, megl. grișos. Sl. grĕšiti (Miklosich, Lexicon, 147; Cihac, II, 128; DAR), conform bulgara grešŭ, limba sarba: grešiti , limba rusa grešiti. – Derivat greș, substantiv neutru (greșeală; păcat; înșelare, abatere; brazdă greșită; aguridă), din limba sarba: greš (Bogrea, Dacor., IV, 822; din limba slava (veche) grĕchŭ „păcat”, după Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 147 și Cihac, II, 128; postverbal de la greși, după întrebuințare reprezintă un cuvînt diferit, provenind din limba latina agretius); greșeală, substantiv feminin (faptă care constituie o abatere de la adevăr; păcat; înșelare; defect), cu sufix -eală; greșitor, substantiv masculin (învechit, delicvent); negreșit, adverb (cu siguranță, fără îndoială); preagreși, verb (învechit, a păcătui), pe baza limba slava (veche) prĕgrĕšiti.