1
Împrieteni, împrietenesc, verb IV.
Reflexiv și tranzitiv A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pronunțat: -pri-e-. – Variantă: (regional) Împrietini verb IV] – În + prieten.
Reflexiv și tranzitiv A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pronunțat: -pri-e-. – Variantă: (regional) Împrietini verb IV] – În + prieten.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se împrieteni mă împrietenesc intranzitiv A stabili relații de prietenie; a deveni prieten cu cineva. Împrieteni cu o fată. /în + prieten
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A împrieteni împrietenesc tranzitiv A face să se împrietenească. [Silabe Îm-pri-e-] /în + prieten
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Împrieteni verb (silabe -pri-e-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural împrietenesc, imperfect 3 singular împrietenea; conjuncție prezent 3 singular și plural împrietenească
DOOM – dicționarul ortografic