1
Inocent, -ă, inocenți, -te, adjectiv Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăție; candid.
(Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din franceză Innocent, latină Innocens, -ntis.
(Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din franceză Innocent, latină Innocens, -ntis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Inocent inocentă (inocenți, inocente) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranței sau a lipsei de experiență; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihănit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Faptă inocentă. /<franceză innocent, latină innocens, inocenntis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Inocent, -ă adjectiv
1. Nevinovat, curat, naiv; candid.
2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< franceză innocent, italiană innocente, latină innocens].
1. Nevinovat, curat, naiv; candid.
2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< franceză innocent, italiană innocente, latină innocens].
DN – dicționar de neologisme
4
Inocent, -ă adjectiv
1. nevinovat, curat, naiv; candid.
2. (ir.) simplu, ignorant. (< franceză innocent, latină innocens)
1. nevinovat, curat, naiv; candid.
2. (ir.) simplu, ignorant. (< franceză innocent, latină innocens)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Inocent adjectiv masculin, plural inocenți; feminin singular inocentă, plural inocente
DOOM – dicționarul ortografic
