Înspăimântător -oare

Înspăimântător, -oare, înspăimântători, -oare, adjectiv Care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
(Adverbial, urmat de prepoziție „de”) Extrem de... – Înspăimânta + sufix -ător.

DEX – dicționarul explicativ

Înspăimântător² înspăimântătoare (înspăimântători, înspăimântătoare) Care înspăimântă; care provoacă spaimă, groază; înfricoșător; înfiorător; sinistru. Priveliște înspăimântătoare.
Strigăt înspăimântător. /a (se) înspăimăta + sufix -ător

NODEX – noul dicționar explicativ

Înspăimântător¹ adverb 1) Foarte tare. Plângea înspăimântător. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția De) Extraordinar; extrem. E înspăimântător de întuneric. /în + a spăimânta

NODEX – noul dicționar explicativ

Înspăimântător adjectiv masculin, plural înspăimântători; feminin singular și plural înspăimântătoare

DOOM – dicționarul ortografic