Mîneca manec mânecat
Definitie, sens si explicatie
1Mineca (mấnec, manecat), verb – A se scula devreme. – Megl. manicat „timpuriu.” Limba Latina manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Puscariu 1084; Candrea-dens., 1118; Rew 5300; Rosetti, I, 169), conform limba albaneza mëngoń, verifica cuvantul: umbr. manecare (Gius.
Mazzatinti, Poesie religiose del substantiv Xiv, Bologna, 1881, 15). – Derivat minec, substantiv neutru (rar, zori de zi); minecare, substantiv feminin (zori); minecat, substantiv neutru (zori; actiunea de a mineca); minecatoare, substantiv feminin (obicei folcloric in ajunul sarbatorii de Sf.
Gheorghe).
Mazzatinti, Poesie religiose del substantiv Xiv, Bologna, 1881, 15). – Derivat minec, substantiv neutru (rar, zori de zi); minecare, substantiv feminin (zori); minecat, substantiv neutru (zori; actiunea de a mineca); minecatoare, substantiv feminin (obicei folcloric in ajunul sarbatorii de Sf.
Gheorghe).