Mînăstire mînăstiri
Definitie, sens si explicatie
1Minastire (minastiri), substantiv feminin – Institutie religioasa, unde traiesc calugari(te). – Varianta manastire, (invechit) monastire.
Mr. minastir, megl. manastir.
Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), partial prin intermediul limba slava (veche) manastyrĭ (Tiktin; Graur, Bl, Vi, 155; conform Vasmer, Gr., 94), conform limba albaneza monoštir, limba turca:, bulgara manastir, verifica cuvantul: limba rusa manastyr.
Cuvint de uz general (Alr, I, 187).
Varianta monastire este artificiala, formata dupa limba neogreaca: μοναστήριον. – Derivat minastiresc, adjectiv (de manastire); minastioara, substantiv feminin (manastire mica; joc de copii).
Mr. minastir, megl. manastir.
Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), partial prin intermediul limba slava (veche) manastyrĭ (Tiktin; Graur, Bl, Vi, 155; conform Vasmer, Gr., 94), conform limba albaneza monoštir, limba turca:, bulgara manastir, verifica cuvantul: limba rusa manastyr.
Cuvint de uz general (Alr, I, 187).
Varianta monastire este artificiala, formata dupa limba neogreaca: μοναστήριον. – Derivat minastiresc, adjectiv (de manastire); minastioara, substantiv feminin (manastire mica; joc de copii).