1
Orânduială, orânduieli, substantiv feminin
1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare.
Locuțiune adverb Cu orânduială = în mod organizat, cu rost.
Locuțiune verb A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui.
2. (Învechit) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concretizat) act care conține o hotărâre.
3. Orânduire socială. [Pronunțat: -du-ia-] – Orândui + sufix -eală.
1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare.
Locuțiune adverb Cu orânduială = în mod organizat, cu rost.
Locuțiune verb A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui.
2. (Învechit) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concretizat) act care conține o hotărâre.
3. Orânduire socială. [Pronunțat: -du-ia-] – Orândui + sufix -eală.
DEX – dicționarul explicativ
2
Orânduială substantiv feminin, genitiv-dativ articulat orânduielii; plural orânduieli
DOOM – dicționarul ortografic