1
Ordalie, ordalii, substantiv feminin Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Accentuat și: ordalie] – Din franceză Ordalie, latină Ordalium.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ordalie substantiv feminin Probă judiciară în evul mediu, constând în supunerea la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.). [Genitiv -iei. / < franceză ordalie, conform frank. ordal – judecată].
DN – dicționar de neologisme
3
Ordalie substantiv feminin probă judiciară în evul mediu constând în supunerea învinuitului la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.); „judecata lui Dumnezeu”. (< franceză ordalie, latină ordalium)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Ordalie substantiv feminin, articulat ordalia, genitiv-dativ articulat ordaliei; plural ordalii, art. ordaliile
DOOM – dicționarul ortografic