Pandantiv
Definitie, sens si explicatie
1Pandantiv, pandantive, substantiv neutru
1. Bijuterie care se poarta la gat, atarnata de un lantisor sau de o panglica.
2. Element arhitectural in forma de triunghi sferic cu varful in jos, situat in colturile arcelor mari care sprijina o cupola sau o turla. – Din franceza Pendentif.
1. Bijuterie care se poarta la gat, atarnata de un lantisor sau de o panglica.
2. Element arhitectural in forma de triunghi sferic cu varful in jos, situat in colturile arcelor mari care sprijina o cupola sau o turla. – Din franceza Pendentif.
2Pandantiv substantiv neutru, plural pandantive
3Pandantiv -e n. 1) Obiect de podoaba care se poarta la gat, atarnat de un lantisor. 2) Element de constructie de forma unui triunghi sferic, aflat intre arcele ce sustin o cupola. /<fr. pendentif
4Pandantiv substantiv neutru
1. Bijuterie, piatra pretioasa in forma rotunda sau ovala, care se poarta atarnata la gat.
2. Portiune a unei bolti sferice aflata intre arcele mari care sustin o cupola. [Varianta pendantiv substantiv neutru / < franceza pendentif].
1. Bijuterie, piatra pretioasa in forma rotunda sau ovala, care se poarta atarnata la gat.
2. Portiune a unei bolti sferice aflata intre arcele mari care sustin o cupola. [Varianta pendantiv substantiv neutru / < franceza pendentif].
5Pandantiv substantiv neutru
1. bijuterie, piatra pretioasa rotunda sau ovala, care se poarta atarnata la gat.
2. portiune triunghiulara a unei bolti sferice intre arcele mari care sustin o cupola sau o turla. (< franceza pendentif)
1. bijuterie, piatra pretioasa rotunda sau ovala, care se poarta atarnata la gat.
2. portiune triunghiulara a unei bolti sferice intre arcele mari care sustin o cupola sau o turla. (< franceza pendentif)