1
Plutitor, -oare, plutitori, -oare, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin
1. Adjectiv Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil.
Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație.
Care se menține în văzduh.
(Învechit; despre ape curgătoare) Navigabil.
2. Substantiv neutru Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor.
Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă.
3. Substantiv neutru Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație.
4. Substantiv feminin (Botanică) Rourică.
5. Substantiv feminin (Botanică; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + sufix -tor.
1. Adjectiv Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil.
Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație.
Care se menține în văzduh.
(Învechit; despre ape curgătoare) Navigabil.
2. Substantiv neutru Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor.
Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă.
3. Substantiv neutru Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație.
4. Substantiv feminin (Botanică) Rourică.
5. Substantiv feminin (Botanică; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + sufix -tor.
DEX – dicționarul explicativ
2
Plutitor1 plutitoare (plutitori, plutitoare) 1) Care plutește.
Pod plutitor vezi pod. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, plutește pe apă; natant. 3) Care se mișcă lin prin aer; care se menține mult timp în aer. Nourași plutitori. /a pluti + sufix -tor
Pod plutitor vezi pod. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, plutește pe apă; natant. 3) Care se mișcă lin prin aer; care se menține mult timp în aer. Nourași plutitori. /a pluti + sufix -tor
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Plutitor2 plutitoare neutru Dispozitiv care plutește la suprafața unui lichid dintr-un recipient, indicând (și reglând) nivelul lichidului. /a pluti + sufix -tor
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Plutitor adjectiv masculin, plural plutitori; feminin singular și plural plutitoare
DOOM – dicționarul ortografic
Încă o definiție
5
Plutitor (obiect) substantiv neutru, plural plutitoare
DOOM – dicționarul ortografic