Plutitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Plutitor, -oare, plutitori, -oare, adjectiv , substantiv neutru, substantiv feminin
1. Adjectiv Care poate pluti la suprafata unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platforma care serveste la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celalalt al unei ape; bac.
Insula plutitoare sau ostrov plutitor = ingramadire de pamant, nisip sau namol, mai ales in apele curgatoare, formand o insulita acoperita cu vegetatie. ♦ Care se mentine in vazduh. ♦ (Înv.; despre ape curgatoare) Navigabil.
2. Substantiv neutru: Corp care pluteste la suprafata unui lichid si care, fiind legat printr-un sistem de parghii, cabluri etcetera, indica si uneori regleaza nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcatuit dintr-un material cu densitate mai mica decat a apei, care serveste la masurarea vitezei unui curent de apa.
3. Substantiv neutru: Constructie care pluteste, prevazuta cu un echipament cu ajutorul caruia poate indeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosita in navigatie.
4. S.f. (Botanica) Rourica.
5. S.f. (Botanica; in sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + sufix -tor.
1. Adjectiv Care poate pluti la suprafata unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platforma care serveste la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celalalt al unei ape; bac.
Insula plutitoare sau ostrov plutitor = ingramadire de pamant, nisip sau namol, mai ales in apele curgatoare, formand o insulita acoperita cu vegetatie. ♦ Care se mentine in vazduh. ♦ (Înv.; despre ape curgatoare) Navigabil.
2. Substantiv neutru: Corp care pluteste la suprafata unui lichid si care, fiind legat printr-un sistem de parghii, cabluri etcetera, indica si uneori regleaza nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcatuit dintr-un material cu densitate mai mica decat a apei, care serveste la masurarea vitezei unui curent de apa.
3. Substantiv neutru: Constructie care pluteste, prevazuta cu un echipament cu ajutorul caruia poate indeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosita in navigatie.
4. S.f. (Botanica) Rourica.
5. S.f. (Botanica; in sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + sufix -tor.
2Plutitor adjectiv , substantiv
1. adjectiv (invechit) plutind. (Nave -oare.)
2. adjectiv flotabil, flotant. (Corp -.)
3. substantiv verifica cuvantul: flotor.
4. adjectiv zburator. (Pasari -oare.)
1. adjectiv (invechit) plutind. (Nave -oare.)
2. adjectiv flotabil, flotant. (Corp -.)
3. substantiv verifica cuvantul: flotor.
4. adjectiv zburator. (Pasari -oare.)
3Plutitor adjectiv verifica cuvantul: navigabil.
4Plutitor adjectiv m., plural plutitori; f. singular si plural plutitoare
5Plutitor (obiect) substantiv neutru, plural plutitoare
6Plutitor1 -oare (-ori, -oare) 1) Care pluteste. ♢ Pod - v. pod. 2) (despre plante acvatice) Care, neavand radacini fixate, pluteste pe apa; natant. 3) Care se misca lin prin aer; care se mentine mult timp in aer. Nourasi -ori. /a pluti + sufix -tor
7Plutitor2 -oare n.
Dispozitiv care pluteste la suprafata unui lichid dintr-un recipient, indicand (si regland) nivelul lichidului. /a pluti + sufix -tor
Dispozitiv care pluteste la suprafata unui lichid dintr-un recipient, indicand (si regland) nivelul lichidului. /a pluti + sufix -tor