1
Prochimen, prochimene, substantiv neutru
1. (Bisericesc) Nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare.
2. (Învechit; în expresie) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din neogreacă Prokimenon.
1. (Bisericesc) Nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare.
2. (Învechit; în expresie) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din neogreacă Prokimenon.
DEX – dicționarul explicativ
2
Prochimen prochimene neutru bisericesc Verset din psalm care se cântă înainte de citirea unui pasaj din Biblie.
A veni la prochimen a reveni la subiect (după o anumită abatere). /<neogreacă prokimenon
A veni la prochimen a reveni la subiect (după o anumită abatere). /<neogreacă prokimenon
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Prochimen (prochimene), substantiv neutru – Chestiune, problemă.
Neogreacă προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Galdi 236).
Secolul XIX, învechit
Neogreacă προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Galdi 236).
Secolul XIX, învechit
DER – dicționarul etimologic
4
Prochimen substantiv neutru, (versete) plural prochimene
DOOM – dicționarul ortografic