Proscripție

Proscripție, proscripții, substantiv feminin
1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii.
2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din latină Proscriptio, franceză Proscription.

DEX – dicționarul explicativ

Proscripție proscripții feminin vezi A proscrie.
Listă de proscripție listă afișată care cuprinde numele celor condamnați sau declarați în afara legii. /<latină proscriptio, proscripționis franceză proscription

NODEX – noul dicționar explicativ

Proscripție substantiv feminin
1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa.
2. Izgonire din patrie; surghiun. [Genitiv -iei, variantă proscripțiune substantiv feminin / conform franceză proscription, latină proscriptio].

DN – dicționar de neologisme

Proscripție substantiv feminin (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< latină proscriptio, franceză proscription)

MDN – marele dicționar de neologisme