1
Răpitor, -oare, răpitori, -oare, adjectiv
1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva.
2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie.
(Substantivat, feminin plural) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la singular) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine.
Figurat Hrăpăreț, uzurpator.
3. Figurat Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + sufix -tor.
1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care răpește pe cineva.
2. (Despre animale) Care prinde și consumă hrană de origine animală, de obicei vie.
(Substantivat, feminin plural) Numele a două ordine de păsări de pradă (de zi sau de noapte), bune zburătoare, cu cioc gros, arcuit și încovoiat și cu picioare terminate cu gheare ascuțite și întoarse; (și la singular) pasăre care face parte din unul dintre aceste ordine.
Figurat Hrăpăreț, uzurpator.
3. Figurat Care vrăjește, captivează; fermecător, încântător. – Răpi + sufix -tor.
DEX – dicționarul explicativ
2
Răpitor răpitoare (răpitori, răpitoare) 1) și substantival Care răpește. Animal răpitor. 2) (despre persoane) Care caută să se îmbogățească răpind; lacom de agoniseală; rapace. 3) figurat Care produce impresie foarte puternică; hipnotizant; fascinant. Femeie de o frumusețe răpitoare. /a răpi + sufix -tor
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Răpitor adjectiv masculin, plural răpitori; feminin singular și plural răpitoare
DOOM – dicționarul ortografic