1
Răzbubui, persoana 3 răzbubuie, verb IV.
Intranzitiv (Despre surse de zgomote, prin extensiune despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + Bubui.
Intranzitiv (Despre surse de zgomote, prin extensiune despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + Bubui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A răzbubui răzbubuie intranzitiv popular (despre zgomote și despre locurile unde se propagă) A bubui cu putere; a răsuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /răz- + a bubui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Răzbubui verb, indicativ și conjuncție prezent 3 singular răzbubuie, imperfect 3 singular răzbubuia
DOOM – dicționarul ortografic