Războinic -ă

Războinic, -ă, războinici, -ce, substantiv masculin, adjectiv
1. Substantiv masculin Luptător, ostaș care ia parte la un război¹.
2. Adjectiv Care ține de război¹, privitor la război¹, de război¹.
3. Adjectiv Căruia îi place lupta; bătăios. – Din slavă Razbojnikŭ.

DEX – dicționarul explicativ

Războinic¹ războinică (Războinici, războinice) și substantival 1) Care ține de război; propriu războiului. 2) Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bată. /<slavă razbojniku

NODEX – noul dicționar explicativ

Războinic² războinici masculin învechit Ostaș care participa la un război; luptător. /<slavă razbojniku

NODEX – noul dicționar explicativ

Războinic substantiv masculin, adjectiv masculin, plural războinici; feminin singular războinică, plural războinice

DOOM – dicționarul ortografic