1
Scârțâitor, -oare, scârțâitori, -oare, adjectiv, substantiv feminin
1. Adjectiv Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2.
2. Substantiv feminin Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături.
3. Substantiv feminin Hârâitoare.
4. Substantiv feminin Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pronunțat: -țâ-i-. – Variantă: Scârțiitor, -oare adjectiv] – Scârțâi + sufix -tor.
1. Adjectiv Care scârțâie, care produce un scârțâit1; care se aude strident, care produce o senzație auditivă neplăcută; scârțâit2.
2. Substantiv feminin Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături.
3. Substantiv feminin Hârâitoare.
4. Substantiv feminin Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel (Polycnemum arvense). [Pronunțat: -țâ-i-. – Variantă: Scârțiitor, -oare adjectiv] – Scârțâi + sufix -tor.
DEX – dicționarul explicativ
2
Scârțâitor scârțâitoare (scârțâitori, scârțâitoare) Care scârțâie; care produce scârțâituri. /a scârțâi + sufix -tor
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Scârțâitor adjectiv masculin (silabe -țâ-i-), plural scârțâitori; feminin singular și plural scârțâitoare
DOOM – dicționarul ortografic