1
Sinchisi, sinchisesc, verb IV. (Familiar; mai ales în construcții negative).
1. Reflexiv A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora.
2. Tranzitiv (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din neogreacă Sinhizo.
1. Reflexiv A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora.
2. Tranzitiv (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din neogreacă Sinhizo.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se sinchisi mă sinchisesc intranzitiv (mai ales la forma negativă) A nu rămâne indiferent; a se neliniști; a se îngrijora. Nici nu se sinchisește. /<neogreacă sinhizo
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A sinchisi sinchisesc tranzitiv rar A face să se sinchisească; a incomoda; a deranja. /<neogreacă sinhizo
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Sinchisi (-sesc, -it), verb –
1. A supăra, a incomoda. –
2. (Reflexiv) A se preocupa, a ține seama de. – Variantă învechit sinhisi. Aromână sinhisire. Neogreacă συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Galdi 252). – Derivat sinchiseală, substantiv feminin (preocupare).
1. A supăra, a incomoda. –
2. (Reflexiv) A se preocupa, a ține seama de. – Variantă învechit sinhisi. Aromână sinhisire. Neogreacă συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Galdi 252). – Derivat sinchiseală, substantiv feminin (preocupare).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Sinchisi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural sinchisesc, imperfect 3 singular sinchisea; conjuncție prezent 3 singular și plural sinchisească
DOOM – dicționarul ortografic