Tânguitor -oare

Tânguitor, -oare, tânguitori, -oare, adjectiv (Despre sunete, glasuri etc.) Care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios.
Trist. [Pronunțat: -gu-i-] – Tângui + sufix -tor.

DEX – dicționarul explicativ

Tânguitor² tânguitoare (tânguitori, tânguitoare) 1) rar (despre persoane) Care se tânguiește mereu; care are obișnuința de a se tângui. 2) (despre sunete, voci, melodii) Care este de jale; jalnic; plângător. /a tângui + sufix -tor

NODEX – noul dicționar explicativ

Tânguitor¹ adverb 1) În mod jalnic. 2) Cu tânguieli. /a tângui + sufix -tor

NODEX – noul dicționar explicativ

Tânguitor adjectiv masculin, plural tânguitori; feminin singular și plural tânguitoare

DOOM – dicționarul ortografic