1
Toartă, toarte, substantiv feminin
1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna.
(În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul).
Locuțiune adjectiv și adverb (Familiar) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns.
2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect.
Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge).
3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Plural și: torți] – Latină Torta (<torquere).
1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna.
(În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul).
Locuțiune adjectiv și adverb (Familiar) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns.
2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect.
Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge).
3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Plural și: torți] – Latină Torta (<torquere).
DEX – dicționarul explicativ
2
Toartă torți feminin Parte ieșită în afară și încovoiată în formă de arc pentru a putea apuca cu mâna anumite obiecte. Toarta urciorului.
A lua la toartă pe cineva a lua la braț pe cineva. [Genitiv-dativ Torții; Plural și Toarte] /<latină torta
A lua la toartă pe cineva a lua la braț pe cineva. [Genitiv-dativ Torții; Plural și Toarte] /<latină torta
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Toartă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat toartei/torții; plural toarte/torți
DOOM – dicționarul ortografic