Virtute
Definitie, sens si explicatie
1Virtute, virtuti, substantiv feminin
1. Însusire morala pozitiva a omului; insusire de caracter care urmareste in mod constant idealul etic, binele; integritate morala. ♦ Înclinatie statornica speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase.
2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, in puterea, ca urmare a... – Din limba latina Virtus, -tutis (cu unele sensuri dupa franceza vertu).
1. Însusire morala pozitiva a omului; insusire de caracter care urmareste in mod constant idealul etic, binele; integritate morala. ♦ Înclinatie statornica speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase.
2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, in puterea, ca urmare a... – Din limba latina Virtus, -tutis (cu unele sensuri dupa franceza vertu).
2Virtute antonim: cusur, defect, meteahna, viciu
3Virtute substantiv verifica cuvantul: insusire.
4Virtute (integritate morala) substantiv feminin, g.-d. art. virtutii; plural virtuti
5Virtute -ti f. 1) Forta morala prin care omul tinde catre bine si frumos; perfectiune morala. 2) Fidelitate sentimentala sau/si conjugala (a unei femei); castitate. 3) mai ales la plural Pornire statornica spre a infaptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv). ♢ Cele patru -ti curajul, justetea, prudenta si temperanta. 4): În -tea... in baza...; ca urmare a...; conform... [G.-d. Virtutii] /<lat. virtus, -utis
6Virtute substantiv feminin
1. Calitate, forta morala de a urmari consecvent un ideal etc; perfectiune morala. ♦ Castitate, curatenie. ♦ Înclinatie speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase.
2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< limba latina virtus, conform franceza vertu, limba italiana virtù].
1. Calitate, forta morala de a urmari consecvent un ideal etc; perfectiune morala. ♦ Castitate, curatenie. ♦ Înclinatie speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase.
2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< limba latina virtus, conform franceza vertu, limba italiana virtù].
7Virtute substantiv feminin
1. calitate, forta morala de a urmari consecvent un ideal etic etcetera; integritate morala. ♢ castitate, curatenie.
2. in a... = pe baza, ca urmare a... (< limba latina virtus, dupa franceza virtu)
1. calitate, forta morala de a urmari consecvent un ideal etic etcetera; integritate morala. ♢ castitate, curatenie.
2. in a... = pe baza, ca urmare a... (< limba latina virtus, dupa franceza virtu)