țarc
Definitie, sens si explicatie
1Țarc, tarcuri, substantiv neutru
1. Loc ingradit (uneori acoperit), unde se adapostesc sau se inchid oile, vitele etcetera; ocol.
2. Îngraditura, gard de nuiele, spini, de spini etcetera in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p.ext. suprafata imprejmuita de acest gard.
3. Mica ingraditura facuta din stinghii, in care sunt tinuti copii mici cand incep sa umble, pentru a li se limita spatiul de deplasare.
4. Numele unui joc de copii. – Conform: limba albaneza c a r k, limba greaca (veche) t s a r k o s.
1. Loc ingradit (uneori acoperit), unde se adapostesc sau se inchid oile, vitele etcetera; ocol.
2. Îngraditura, gard de nuiele, spini, de spini etcetera in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p.ext. suprafata imprejmuita de acest gard.
3. Mica ingraditura facuta din stinghii, in care sunt tinuti copii mici cand incep sa umble, pentru a li se limita spatiul de deplasare.
4. Numele unui joc de copii. – Conform: limba albaneza c a r k, limba greaca (veche) t s a r k o s.
2Țarc substantiv verifica cuvantul: ocol.
3Țarc substantiv verifica cuvantul: arie, arman, cos, lada, staul.
4Tarc substantiv neutru, plural tarcuri
5Țarc -uri n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; cosar. 2) Îngraditura in jurul unui stog de fan. 3) reg.
Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatare. 4) rar Mica ingraditura mobila, care limiteaza copiilor spatiul de deplasare, cand incep sa mearga. 5) Mica constructie pe care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. popular Constelatie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.
Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatare. 4) rar Mica ingraditura mobila, care limiteaza copiilor spatiul de deplasare, cand incep sa mearga. 5) Mica constructie pe care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. popular Constelatie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.
6Tarc (-curi), substantiv neutru – Ocol, ingraditura, loc ingradit. – Mr. tarcu.
Origine necunoscuta.
Trebuie sa aiba legatura cu limba albaneza thark (Spitzer, Mitt.
Wien, 293; Treimer, Zrph., Xxxviii, 391; Barič, Albanorum.
Studien, 104; Pascu, Ii, 222; Philippide, Ii, 738; Tiktin; Rosetti, Ii, 123); dar aceasta relatie lamureste prea putin istoria cuvintului.
Legatura cu iranianul *čark › per.
čart „cerc” (Densusianu, Gs, I, 245) nu este evidenta. – Derivat tarcalau (var. tarcus), substantiv neutru (tarc mic); tarcui, verb (a inchide intr-un tarc); intarca, verb (a lua mielul de la oaie; a nu mai da sa suga; a priva, a frusta); intarcatoare, substantiv feminin (locul sau timpul de intarcat), conform Giuglea, Dacor., V, 550-
53. Din rom. provine in rut. carok, carka „tarc”, cerkati „a mulge” (Candrea, Elemente, 402).
Origine necunoscuta.
Trebuie sa aiba legatura cu limba albaneza thark (Spitzer, Mitt.
Wien, 293; Treimer, Zrph., Xxxviii, 391; Barič, Albanorum.
Studien, 104; Pascu, Ii, 222; Philippide, Ii, 738; Tiktin; Rosetti, Ii, 123); dar aceasta relatie lamureste prea putin istoria cuvintului.
Legatura cu iranianul *čark › per.
čart „cerc” (Densusianu, Gs, I, 245) nu este evidenta. – Derivat tarcalau (var. tarcus), substantiv neutru (tarc mic); tarcui, verb (a inchide intr-un tarc); intarca, verb (a lua mielul de la oaie; a nu mai da sa suga; a priva, a frusta); intarcatoare, substantiv feminin (locul sau timpul de intarcat), conform Giuglea, Dacor., V, 550-
53. Din rom. provine in rut. carok, carka „tarc”, cerkati „a mulge” (Candrea, Elemente, 402).