Calup
Definitie, sens si explicatie
1Calup, calupuri, substantiv neutru (Popular)
1. Calapod, tipar in caramidarie, olarit, cizmarie.
2. Bucata (de sapun, de branza etcetera) de forma tiparului in care a fost turnata.
3. Bucata (paralelipipedica) de piatra, beton sau lemn, care serveste la executarea unor pavaje – Din limba turca: Kalıp.
1. Calapod, tipar in caramidarie, olarit, cizmarie.
2. Bucata (de sapun, de branza etcetera) de forma tiparului in care a fost turnata.
3. Bucata (paralelipipedica) de piatra, beton sau lemn, care serveste la executarea unor pavaje – Din limba turca: Kalıp.
2Calup substantiv verifica cuvantul: calapod, forma, model, tipar.
3Calup substantiv neutru, plural calupuri
4Calup -uri n. popular 1) Model dupa care se reproduc obiecte identice; calapod; tipar. - pentru cizme. - de palarie. 2) Bucata dintr-un material de forma paralelipipedica. Un - de sapun. ♢ A pune (sau A trage) cuiva -ul a insela pe cineva. /<turc. kalip
5Calup (calupuri), substantiv neutru –
1. Tipar, matrice, calapod, forma. –
2. Obiect adaptat, bucata. – Mr. calupe, megl. calop.
Limba Turca: kalup „tipar” (seineanu, Ii, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); conform limba neogreaca: ϰαλούπι, limba albaneza kaljëp, bulgara kalap, limba sarba: kalap.
Este cuvint cu intensa circulatie europeana.
În limba turca: provine din arab. qālib, de unde franceza acabit si calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), si arab. provine din limba italiana garbo (Corominas, Ii, 616) sau din limba greaca (veche) ϰαλόπους.
În limba turca: are si sensul de „viclenie, siretlic”, care s-a pastrat in expresia „a trage un calup” „a insela”.
Este dublet al lui calibru, substantiv neutru (marime; calitate personala), din franceza si al lui calapod.
1. Tipar, matrice, calapod, forma. –
2. Obiect adaptat, bucata. – Mr. calupe, megl. calop.
Limba Turca: kalup „tipar” (seineanu, Ii, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); conform limba neogreaca: ϰαλούπι, limba albaneza kaljëp, bulgara kalap, limba sarba: kalap.
Este cuvint cu intensa circulatie europeana.
În limba turca: provine din arab. qālib, de unde franceza acabit si calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), si arab. provine din limba italiana garbo (Corominas, Ii, 616) sau din limba greaca (veche) ϰαλόπους.
În limba turca: are si sensul de „viclenie, siretlic”, care s-a pastrat in expresia „a trage un calup” „a insela”.
Este dublet al lui calibru, substantiv neutru (marime; calitate personala), din franceza si al lui calapod.