Cinge -ng -ns
Definitie, sens si explicatie
1Cinge (-ng, -ns), verb
1. A incinge, a infasura.
2. A inconjura, a strajui. – Varianta incinge.
Mr. tingu, timsu, timtu, megl. (a)nting. < Limba Latina cĩngĕre (Puscariu 821; Candrea-dens., 352; Rew 1924; Dar); conform limba italiana (in)cingere, prov. (en)cenher, franceza (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cenyir, port. cingir; conform si chinga.
În rom. este cuvant cuvant invechit, astazi inlocuit de varianta, care in general se explica pornindu-se de la limba latina i n c ĩ n g ĕ r e, conform port. incingir, dar care ar putea fi si compunere interna a rom.
Uneori se confunda cu incinge „a infierbanta”. – Derivat cingatoare (var. incingatoare), substantiv feminin (fasie, brau, legatura; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelatia Orion); incingator, substantiv neutru (brau); incinsatura, substantiv feminin (invechit, brau, centura); descinge (conform mr. distingu), verb (a dezlega, a desface), care trebuie sa fie compunere a rom. – [1932]
1. A incinge, a infasura.
2. A inconjura, a strajui. – Varianta incinge.
Mr. tingu, timsu, timtu, megl. (a)nting. < Limba Latina cĩngĕre (Puscariu 821; Candrea-dens., 352; Rew 1924; Dar); conform limba italiana (in)cingere, prov. (en)cenher, franceza (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cenyir, port. cingir; conform si chinga.
În rom. este cuvant cuvant invechit, astazi inlocuit de varianta, care in general se explica pornindu-se de la limba latina i n c ĩ n g ĕ r e, conform port. incingir, dar care ar putea fi si compunere interna a rom.
Uneori se confunda cu incinge „a infierbanta”. – Derivat cingatoare (var. incingatoare), substantiv feminin (fasie, brau, legatura; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelatia Orion); incingator, substantiv neutru (brau); incinsatura, substantiv feminin (invechit, brau, centura); descinge (conform mr. distingu), verb (a dezlega, a desface), care trebuie sa fie compunere a rom. – [1932]
2Cinge (-ng, -ns), verb –
1. A incinge, a infasura. –
2. A inconjura, a strajui. – Varianta incinge.
Mr. tingu, timsu, timtu, megl. (a)nting.
Limba Latina cĭngĕre (Puscariu 821; Candrea-dens., 352; Rew 1924; Dar); conform limba italiana (in)cingere, prov. (en)cenher, franceza (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cengir, port. cingir; conform si chinga.
În rom. este cuvint inv., astazi inlocuit de varianta, care in general se explica pornindu-se de la limba latina ῑncĭngĕre, conform port. incingir, dar care ar putea fi compunere interna a rom.
Uneori se confunda cu incinge „a infierbinta.” Derivat cingatoare (var. incingatoare), substantiv feminin (fisie, briu, legatura; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelatia Orion); incingator, substantiv neutru (briu); incinsatura, substantiv feminin (invechit, briu, centura); descinge (conform mr. distingu), verb (a dezlega, a desface), care trebuie sa fie o compunere rom.
1. A incinge, a infasura. –
2. A inconjura, a strajui. – Varianta incinge.
Mr. tingu, timsu, timtu, megl. (a)nting.
Limba Latina cĭngĕre (Puscariu 821; Candrea-dens., 352; Rew 1924; Dar); conform limba italiana (in)cingere, prov. (en)cenher, franceza (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cengir, port. cingir; conform si chinga.
În rom. este cuvint inv., astazi inlocuit de varianta, care in general se explica pornindu-se de la limba latina ῑncĭngĕre, conform port. incingir, dar care ar putea fi compunere interna a rom.
Uneori se confunda cu incinge „a infierbinta.” Derivat cingatoare (var. incingatoare), substantiv feminin (fisie, briu, legatura; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelatia Orion); incingator, substantiv neutru (briu); incinsatura, substantiv feminin (invechit, briu, centura); descinge (conform mr. distingu), verb (a dezlega, a desface), care trebuie sa fie o compunere rom.