Compliment

Compliment, complimente, substantiv neutru
1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.
Locuțiune adverb Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe față, sincer.
2. (La plural) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeții.
3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune. – Din franceză Compliment.

DEX – dicționarul explicativ

Compliment substantiv neutru
1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (plural) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență. (< franceză compliment)

MDN – marele dicționar de neologisme

Compliment complimente neutru 1) Cuvânt de laudă, de respect, de măgulire la adresa cuiva. A face un compliment. 2) la plural Urări de bine comunicate unei persoane prin cineva. A transmite complimente.
Fără compliment fără intenția de a măguli pe cineva. /<franceză compliment

NODEX – noul dicționar explicativ

Compliment substantiv neutru
1. Cuvânt (exagerat) de laudă, de măgulire sau de lingușire adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (la plural) Salutări trimise prin intermediul cuiva.
3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverență. [Plural -te. / < franceză compliment, italiană, spaniolă complimento].

DN – dicționar de neologisme