1
Confirmare, confirmări, substantiv feminin Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire.
Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil.
Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – Vezi Confirma.
Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil.
Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – Vezi Confirma.
DEX – dicționarul explicativ
2
Confirmare substantiv feminin
1. Acțiunea de a confirma; întărire, adeverire.
Declarație prin care o persoană îndreptățită să ceară anularea unui act îl recunoaște ca valabil.
Întărire a unui mandat de arestare de către organul competent.
2. Întărire, definitivare a situației unei persoane. [< Confirma].
1. Acțiunea de a confirma; întărire, adeverire.
Declarație prin care o persoană îndreptățită să ceară anularea unui act îl recunoaște ca valabil.
Întărire a unui mandat de arestare de către organul competent.
2. Întărire, definitivare a situației unei persoane. [< Confirma].
DN – dicționar de neologisme
3
Confirmare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat confirmării; plural confirmări
DOOM – dicționarul ortografic