Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cînta cântat at

1 * Cuvantul cu diacritice: cîntá cântát át
Cuvantul fara diacritice: cinta

Definitie: cînta (cântat, at), verb – 1. A emite cu vocea un șir de sunete muzicale. – 2. A interpreta o melodie la un instrument muzical. – 3. (Despre păsări) A scoate sunete plăcute la auz. – 4. A se exprima poetic, a descrie, a povesti ceva în versuri. – 5. A boci, a jeli un mort. – 6. A sîcîi, a pisa, a repeta pînă la sațietate. – 7. (Familiar) A vorbi ,a spune, a recita. – 8. (Argou) A spune, a mărturisi, a ciripi. – 9. (Argou) A denunța. – 10. (Argou) A înșela. – Mr. cîntu, megl. cǫnt, istr. cănt. Limba Latina cantāre (Pușcariu 372; Candrea-Dens., 353; REW 1611; DAR); conform limba italiana cantare, prov., cat., sp., port. cantar, franceza chanter, limba albaneza këntoń (Meyer 187). Conform: cîntec, descînta. Derivat cînt, substantiv neutru (cîntec; diviziune a unui poem), postverbal format pe baza limba italiana canto, franceza chant (Pușcariu 371 l-a considerat reprezentant direct al limba latina cantus; se pare însă că nu a fost niciodată popular, chiar dacă exista în megl. cǫntu); cîntare, substantiv feminin (cînt, cîntec; cînt, diviziune a unui poem; cînt religios); cîntăreț, substantiv masculin (artist care cîntă; pasăre cîntătoare; cantor, dascăl; poet); cîntat, substantiv neutru (acțiunea de a cînta; cîntec); cîntător, adjectiv și substantiv (care cîntă; cîntăreț; pasăre care cîntă); cîntătoare, substantiv feminin (Arg., gură). Derivat neol. cantabil, adjectiv , din limba italiana cantabile; cantată, substantiv feminin, din limba italiana cantata; canto, substantiv masculin, din limba italiana canto; cantor, substantiv masculin, din limba latina cantor (secolul XVIII); canțonetă, substantiv feminin (monolog comic, total sau parțial în versuri; cîntec, romanță), limba italiana canzonetta; canțonetist, substantiv masculin; încînta, verb, format pe baza franceza enchanter (Pușcariu 822 și DAR și Candrea-Dens., 355, îl derivă direct din limba latina ῑncantāre); dar nu este cuvînt popular, cu toate că există mr. ncăntare, ci pare creație a scriitorilor romantici; încîntător, adjectiv ; încîntec, substantiv neutru (farmec), cuvînt creat artificial de Odobescu.