Definitie Cînta cântat at - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cinta (cantat, at), verb –
1. A emite cu vocea un sir de sunete muzicale. –
2. A interpreta o melodie la un instrument muzical. –
3. (Despre pasari) A scoate sunete placute la auz. –
4. A se exprima poetic, a descrie, a povesti ceva in versuri. –
5. A boci, a jeli un mort. –
6. A sicii, a pisa, a repeta pina la satietate. –
7. (Familiar) A vorbi ,a spune, a recita. –
8. (Argou) A spune, a marturisi, a ciripi. –
9. (Argou) A denunta. –
10. (Argou) A insela. – Mr. cintu, megl. cǫnt, istr. cant.
Limba Latina cantāre (Puscariu 372; Candrea-Dens., 353; REW 1611; DAR); conform limba italiana cantare, prov., cat., sp., port. cantar, franceza chanter, limba albaneza këntoń (Meyer 187).
Conform: cintec, descinta.
Derivat cint, substantiv neutru (cintec; diviziune a unui poem), postverbal format pe baza limba italiana canto, franceza chant (Puscariu 371 l-a considerat reprezentant direct al limba latina cantus; se pare insa ca nu a fost niciodata popular, chiar daca exista in megl. cǫntu); cintare, substantiv feminin (cint, cintec; cint, diviziune a unui poem; cint religios); cintaret, substantiv masculin (artist care cinta; pasare cintatoare; cantor, dascal; poet); cintat, substantiv neutru (actiunea de a cinta; cintec); cintator, adjectiv si substantiv (care cinta; cintaret; pasare care cinta); cintatoare, substantiv feminin (Arg., gura).
Derivat neol. cantabil, adjectiv , din limba italiana cantabile; cantata, substantiv feminin, din limba italiana cantata; canto, substantiv masculin, din limba italiana canto; cantor, substantiv masculin, din limba latina cantor (secolul XVIII); cantoneta, substantiv feminin (monolog comic, total sau partial in versuri; cintec, romanta), limba italiana canzonetta; cantonetist, substantiv masculin; incinta, verb, format pe baza franceza enchanter (Puscariu 822 si DAR si Candrea-Dens., 355, il deriva direct din limba latina ῑncantāre); dar nu este cuvint popular, cu toate ca exista mr. ncantare, ci pare creatie a scriitorilor romantici; incintator, adjectiv ; incintec, substantiv neutru (farmec), cuvint creat artificial de Odobescu.